A fost amenajat cam tot atunci cînd s-au construit şi blocurile din jur, acum 35 de ani. Două leagăne, un tobogan, un scrînciob şi o bancă într-un perimetru cu nisip - primul care s-a risipit. Fiarele au ţinut ceva mai mult. În 1972, în timpul unor inundaţii, parcul s-a umplut cu apă. Copiii şi-au găsit atunci de joacă nişte cofraje de la un şantier din apropiere, pe care le foloseau drept bărci. Le conduceau ca pe nişte pirogi, cu beţe lungi pe care le înfigeau în fundul bălţii, printre leagăne şi tobogan, avînd grijă să evite banca şi scrînciobul care abia se mai vedeau din apă. Cu timpul, balta a început să pută şi părinţii nu i-au mai lăsat pe acolo. Încet însă, locul s-a uscat şi parcul a redevenit ce fusese. Cu leagănele ceva mai ruginite. La puţină vreme, barele mai subţiri s-au rupt, la fel ca şi tabla toboganului în care te puteai tăia. Scrînciobul a dispărut cu totul. Lîngă parc s-a înfiinţat o dugheană unde se vindea lapte, în scîrţîitul navetelor de sîrmă în care se ţineau pe atunci sticlele. Pe la începutul anilor '80, un om cu iniţiativă a construit în locul scrînciobului un fel de masă de ping-pong. O placă de beton pe patru picioare de fier. În jurul ei se adunau băieţii şi jucau cu cîte un fileu improvizat. Alteori, beau bere aşezaţi pe ea. Din cînd în cînd, cam la opt ani o dată, leagănele erau recondiţionate. Nu ţineau mai mult de doi ani. După revoluţie, o parte din

părculeţ a fost ocupată de garaje. Dimineaţa, proprietarii îşi scot maşinile şi le ambalează bine, înainte să pornească spre serviciu. Gazele de eşapament plutesc o vreme pe deasupra locului. Cînd a venit primarul Paliga, leagănele au fost refăcute şi revopsite. A apărut o tăbliţă cu o inscripţie: "Parc amenajat de Primăria sectorului 3. Primar Sorin Paliga". În anul 2000 cînd a căzut Convenţia de la putere, pe plăcuţă s-au făcut nişte adăugiri la numele fostului primar. P