Scandalul ultimelor trei săptămâni a fost iscat de conducerea Muzeului }ăranului Român care a decis fără un motiv întemeiat desfiinţarea a două săli, Ferestre şi Timp, expoziţii gândite şi amenajate de regretaţii Horia Bernea şi Irina Nicolau. De mult Cronicarul n-a mai constatat o asemenea mobilizare la unison a presei culturale şi nu numai (v. Gardianul, Ziua, Evenimentul zilei). Conflictul merită privit îndeaproape.

Puţină istorie

Istoria MŢR-ului începe cu Titu Maiorescu care a avut ideea unui astfel de muzeu încă din 1875, dar abia sub directoratul îndelungat al lui Al. Tzigara-Samurcaş, muzeografia românească va avea un oarecare impact european. Odată cu moartea lui Samurcaş, însă, în 1952 devine Muzeul Lenin-Stalin, apoi Muzeul Lenin, Muzeul P.C.R. şi, în final, Muzeul de istorie a P.C. şi a Mişcării Revoluţionare şi Democratice din România. În 1990, muzeul a capătat numele de astăzi, momentul marcând şi începutul unei idei noi de muzeografie, al cărei artizan a fost Horia Bernea, iniţiativă recompensată imediat prin acordarea titlului de Muzeul European al Anului în 1991, distincţie singulară printre muzeele est-europene. După dispariţia lui Bernea din 2002, Irina Nicolau a dus mai departe concepţia muzeografică a acestuia, însă numai timp de doi ani, după care s-a stins şi ea. La conducerea muzeului a fost numit Dinu Giurescu, iar Direcţia Muzeografie i-a revenit Georgetei Roşu.

Conflict mocnit şi demisii în lanţ

Între echipa lui Bernea & Nicolau şi actuala conducere au apărut imediat divergenţe metodologice şi aici se află rădăcina scandalului izbucnit abia acum: în incompatibilitatea intelectual-profesională a celor două tabere. Dinu Giurescu nu a împărtăşit concepţia muzeală a lui Bernea şi - ce putea face!? - a desfiinţat vechile departamente şi acum a purces la dezmembrarea