Redactorul de (ser)viciu ţine să comunice cititorilor - în spiritul democratismului nostru tradiţional - că nu i-a fost deloc uşor să se hotărască în tăioasa dilemă ce i-a chinuit zilele acestui septembrie 2004. El nu se plînge, el nu cere pic de îndurare, ba mai mult, pretinde să fie tratat cu tot humorul de care mai sîntem capabili în zilele astea grele pentru soarta oricărui surîs. El poate spune că a transformat truda în plăcere. Plăcerea de a citi zecile de scrisori şi e-mail-uri adunate peste vară. Plăcerea de a nu fi fost plictisit de nici un text - hai, ca să nu exagerăm, poate unul, două, trei să nu fi prezentat nici un interes. Plăcerea - te joci cu masochismul unui dilematic? - de a încerca o penetrantă remuşcare: imposibilitatea de a le publica pe toate (dar nici de a le arunca la coş, avînd oroare de acest procedeu). În fine, plăcerea plăcerilor, cu tot ce cuprinde ea ca teroare a marjei de eroare: aceea de a lua o decizie. În preajma echinoxului de toamnă - echinoxul de ce nu s-ar lipi şi el ca o frunză de o (m)inimă idee? -, avînd în vedere acest eveniment şi co(s)mic, şi mondial, redactorul de serviciu a oftat şi a optat pentru o structură (ei da, aşa se spune cu fală europeană!) externă, "pe relaţia" Est-Vest-Sud-Nord. Un Hyde Park al celor umblaţi şi veniţi din lumea largă, de la graniţele cu Bulgaria şi Ungaria pînă la un muzeu din Tokyo, trecînd şi prin Bruxelles via Belgrad... Redactorul de serviciu nu ascunde că, în opţiunea sa, decisivă a fost, totuşi, fraza (pusă şi ca motto, pe prima pagină) corespondentului nostru Ovi Ovidiu: "Am văzut anunţuri la «Matrimoniale» în care un criteriu era: «cititor de Dilema veche»" . Radu COSAŞU

Redactorul de (ser)viciu ţine să comunice cititorilor - în spiritul democratismului nostru tradiţional - că nu i-a fost deloc uşor să se hotărască în tăioasa dilemă ce i-a chinuit zilele acestui septembri