Cînd am aflat, anul trecut, că la capătul Deltei Dunării, la Sfântu Gheorghe, se preconizează un festival de film, ideea mi s-a părut, în cel mai bun caz, uşor excentrică. Nu vedeam cum ar putea, un asemenea eveniment, să scape de condiţia de tichie de mărgăritar, într-un climat cinematografic ca al nostru (viciat, se ştie, de atîtea nefuncţionalităţi). Ceea ce am descoperit acolo a contrazis, din fericire, logica elementară. Festivalul "Anonimul" (International Independent Film Festival) a reuşit, de la prima sa ediţie, să respire ca un festival european; el a avut o tentă de pitoresc (pe care a şi mizat), dar niciodată o tentă de provincialism. Iată cîteva extrase dintr-un posibil jurnal al unui membru al juriului, din care să reiasă, dacă nu altceva, cel puţin care a fost succesiunea evenimentelor, între zilele de marţi, 17 august, şi duminică, 22 august.

Marţi

Dimineaţa, în jurul orei 8, plecarea cu autocarul, de la sediul Fundaţiei "Anonimul", de pe Bulevardul Primăverii. Printre figurile familiare lumii cinematografice (actori, critici, regizori, scenarişti, operatori, televiziuni, "noi şi-ai noştri") se disting şi doi invitaţi speciali, Pleşu şi Patapievici. Invitaţii din străinătate sînt transportaţi separat, joncţiunea se va produce doar la Sfântu Gheorghe. Pe traseu, la oprirea într-o benzinărie, apare şi Mircea Dinescu, care a avut inspiraţia să vină cu maşina proprie. Inspiraţia - pentru că autocarul se balansează ca barca pe valuri; "autocarul e foarte înalt, şi drumul foarte prost, de asta se simte aşa balansul", explică şoferul; drumul e, într-adevăr, mizerabil, şi călătoria greu de suportat. După cinci ore cu autocarul, pînă la Mahmudia, urmează în jur de patru ore pe Dunăre; lumea se împarte în trei grupuri, care se îmbarcă, pe rînd, pentru Sfântu Gheorghe; călătorim cu un vaporaş rablagit, un fel de şlep