I-au trebuit, in total, 49 de ani, toata gloria lumii, vapoare de bautura si toata dragostea pe care a putut s-o dea numai ranind si ranindu-se. A stiut care e adevarul abia in ultimii 2 ani, fara cunostinta, cu masca de oxigen pe fata, intr-un spital din Rio. In ziua in care a murit, a cantat o pasare mica (garrincha). In curtea spitalului, copii murdari ca niste draci jucau fotbal. L-a plans toata Brazilia. Pe unde a trecut convoiul, s-au indoit podurile si soselele sub apasarea multimilor. Aveau de ce, dar pe atunci nu stiau ca trebuiau sa-l planga mai mult, cu lacrimi adaugate. Sa le fi imprumutat, asta trebuiau sa faca. Si asa noi le cheltuim azi pe nimicuri, pe la concursuri tepene, pe medalii reci si lauri falsi. De plastic. Pentru ca, stiti ce a facut Garrincha? Ce a facut el mare si bun? Care e pilda lui frumoasa ca o vorba de filozof si curata ca un obraz de copil? A facut asa: a luat prima minge adevarata, primita in dar din economiile unei matusi si a driblat tot. Copii adversi, copaci, tufisuri, iar copii si cand n-a mai ramas de driblat decat cerul, a spus: "Cine vrea sa dea gol? Pe mine nu ma intereseaza!". Nenorocitul de geniu era un sportiv pur, adica un artist, nu o carcasa de oase si muschi nascuta sa se dea pentru o medalie. Si vine, deodata, Fani Halkia. Atleta greaca. Aur la 400 garduri. Necunoscuta. In martie alerga 400 de metri plat mai incet decat a alergat 400 de metri garduri in finala care i-a adus aurul olimpic la Atena. Sustine ca nu se dopeaza. Acum ar trebui sa plangem. Pe Garrincha nu il interesa. Pe ea, da. Garrincha a avut geniu. Noi avem Olimpiada. Si nu mai putem de atata fericire. Platim nemaipomenit de scump.

I-au trebuit, in total, 49 de ani, toata gloria lumii, vapoare de bautura si toata dragostea pe care a putut s-o dea numai ranind si ranindu-se. A stiut care e adevarul abia in ultimii 2 ani, fara cunostin