interviu cu Radu CLIT
Radu Clit, psiholog român, stabilit din 1993 la Paris, a publicat în 2001 la Editura L'Harmattan volumul Cadru totalitar şi funcţionare narcisică. Efecte psihice colective şi individuale ale puterii de stat comuniste est-europene, tradus în româneşte în 2004 la Bucureşti, de Editura Fundaţiei Generaţia. Reflecţie asupra efectelor şi mecanismelor totalitarismului, cartea specializată a lui Radu Clit deschide perspective inedite nu doar specialiştilor, ci, mai ales, celor încă preocupaţi complexitatea angoasantă a urmărilor oricărui regim concentraţionar.
Vorbiţi în introducerea cărţii dvs. despre arhivele poliţiilor secrete din Est, devenite accesibile după 1989. Ce efect a avut (sau ar fi trebuit să aibă) această deschidere a latrinelor istoriei? Metafora dvs., "latrinele istoriei", mi se pare interesantă, deşi ea este cumva defavorabilă subiectului totalitarismului, murdărit fără voie de poliţiile secrete. Ştiu că în alte ţări această operaţiune s-a făcut destul de repede, şi în mod radical, cel puţin în fosta Germanie de Est. Ea a fost însă însoţită de alte transformări sociale, ceea ce face dificilă izolarea unui efect direct. Oricum, aceste arhive sînt dovada mistificărilor realizate de aparatul puterii de-a lungul a zeci de ani. Ele privesc indivizi acuzaţi pe nedrept, care au plătit destul de des cu viaţa faptul de a fi ajuns din întîmplare în beciurile Securităţii. Dar este vorba şi de torţionari, persoane care nu mai au cum să-şi aroge o reputaţie impecabilă, la care, nu ştiu de ce, aspiră în continuare. Mi se pare fundamental ca o societate să-şi asume ororile, să cunoască proporţiile mistificării la care a fost supusă, pe autorii ei, dar şi pe cei care au avut de suferit din acest motiv. Nu ştiu, însă, dacă trebuie să aşteptăm efecte miraculoase. S-ar putea să fie deja prea tîrziu, nu e exclus ca latrinele respective s
