D Diaconescu: Vom vorbi in primul rand despre aceasta Lege a Recunostintei, o noua lege promulgata in Romania in favoarea revolutionarilor. Vom vorbi despre consecintele acestei legi, dar si despre celelalte lucruri semnalate in ultima vreme de catre revolutionari, criticate sau, dimpotriva, laudate.
Mircea Bucur: Majoritatea asociatiilor de revolutionari din tara au dorit ca fosta lege a revolutionarilor, Legea 42, sa fie amendata si actualizata pentru anul 2004, pentru ca ea a fost data in 1990 si amendata de doua ori: in '92 si in '96. De ce? Pentru ca erau foarte multe din articole care nu mai puteau fi aplicate. Se spunea ca revolutionarii au multe privilegii, dar marea majoritate a revolutionarilor nu putea sa beneficieze de aproape nimic din acea lege. In 1996, cand legea a fost amendata, exista un paragraf prin care contestatiile vizavi de anumite persoane care nu meritau titlul de revolutionari sau de luptatori, in acceptul legii, trebuiau sa fie discutate de o comisie parlamentara. Perioada aceea de o luna din 1997, cand trebuia sa se discute acele contestatii, a trecut si nu s-au mai discutat. De aceea, era nevoie si de o reverificare a tuturor dosarelor de revolutionari.
O lege prost conceputa din punct de vedere juridic
Radu Filipescu: Eu fac parte dintr-o organizatie a unor revolutionari care nu au solicitat privilegii materiale. Noi consideram ca faptul de a participa la Revolutia din Decembrie 1989 in sine reprezinta un privilegiu si o onoare. Noi vrem sa ne bucuram de aceasta onoare, dar nu vrem ca ea sa fie amestecata cu anumite avantaje materiale pe care o astfel de lege le atribuie pe niste criterii foarte greu de verificat. Aceasta lege este foarte prost conceputa din punct de vedere juridic si, din acest motiv, si presa, dar si asociatiile sunt nemultumite de lege: se atribuie avantaje materiale fara nici un fel de
