În urma directivelor date de CNA, televiziunile sînt foarte atente cu "sănătatea morală" a telespectatorilor minori. Emisiunile sau filmele difuzate au, în funcţie de anumite criterii, celebrele buline cu AP, 12, 16 sau 18. Problema e că aceste criterii sînt, de fapt, relative şi, uneori, chiar şi atunci cînd sînt aplicate cu stricteţe, pot lăsa să treacă prin sita lor lucruri cu adevărat nocive. Vizată este, în primul rînd, o aşa-zisă integritate morală. Din păcate, însă, concepţia despre moralitate pe care s-a construit acest algoritm al cotării care să indice restricţiile de vîrstă este una ambiguă şi, în orice caz, revolută. De exemplu, unul din motivele (dacă nu principalul motiv) pentru care un film este clasificat automat la categoria "interzis copiilor sub 12 ani" este prezenţa nudităţii în el - chiar dacă este una "non-sexuală". Este imoral ca un copil sub 12 ani să vadă un trup gol - ne spun cei care au stabilit aceste norme. Aşa să fie oare? Psihologii - şi nu numai cei din ultimele generaţii - susţin exact contrariul. Copilul trebuie să ştie de foarte de mic care e diferenţa dintre sexe şi cum arată dezbrăcată o persoană de sex opus. Dacă îl creştem aşa, nuditatea nu i se va mai părea deloc ceva extraordinar, o grozăvie, pe marginea căreia să-şi construiască tot felul de fantasme. Ba, mai mult, Françoise Dolto, indiscutabil cea mai importantă figură a psihologiei infantile, susţine chiar că părinţii nu trebuie să le ascundă niciodată celor mici adevărul despre cum vin copiii pe lume sau - şi mai şi! - despre cum se fac copiii. Minciunile legate de acest subiect (ca, de altfel, orice minciună pe care o spun părinţii copiilor) au foarte mari şanse să afecteze echilibrul psihic al celor mici. Dolto e tranşantă în privinţa acestui subiect: dacă un puşti îşi întreabă părinţii cum se fac copiii înseamnă că el este pregătit să primească răspunsul - cel ad