...şi cu Serbia

cum a rămas? Mai vechiul număr al revistei dedicat Iugoslaviei a reflectat situaţia de azi a fostului spaţiu ex-iugoslav. Poate într-un număr viitor veţi analiza şi cauzele care au dus întîi la formarea Iugoslaviei şi ulterior la tragica sa dispariţie. Constructorii actualei Uniuni Europene ar trebui să aibă în vedere puţin şi istoria acestei protoUE, pentru că înaintea actualei confederaţii europene a existat şi a funcţionat bine o lungă perioadă de timp o federaţie care reuşise să unească popoare înrudite, aflate într-o duşmănie seculară, cu dezvoltări economice şi sociale neasemănătoare, cu religii diferite. Şi totuşi acest conglomerat hibrid a reuşit să devină un stat ce părea a fi bine consolidat, cu o economie prosperă, de invidiat, în vremea socialismului din această parte a Europei, cu anumite libertăţi pentru cetăţenii săi, pe care un stat unitar şi suveran, cum cu emfază era declarată România, nu putea să ni le asigure. Cu toată defecţiunea Croaţiei, care înfiinţase un stat "independent", de fapt un protectorat german, chiar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, popoarele componente al Iugoslaviei au acţionat unitar împotriva Germaniei, formaţiunile de partizani, sub conducerea croatului Tito, fiind un adversar redutabil, blocînd un mare număr de unităţi germane în Balcani. Şi totuşi această miniUE s-a destrămat, chiar în mod tragic. Cine au fost vinovaţii? Este simplist să se considere că Miloşevici şi generalii sîrbi ai fostei armate iugoslave sînt cei vinovaţi de destrămarea fostei Iugoslavii. Ei au fost mai degrabă pompierii care au încercat să stingă incendiul, folosind, e adevărat, proceduri convenţional proaste. Aveau altele mai bune la dispoziţie? Au fost certurile intelectualilor de vină? Desigur, certurile grupurilor intelectuale naţionaliste, care reflectau interese particulare, şovine şi de multe ori meschine,