Preşedintele Rusiei este un om care, în alte condiţii, ar fi făcut o frumoasă carieră în cluburile de comedie. În primul rînd, îl ajută fizicul. E spălăcit şi mărunţel - cariera de comedian necesită o anumită fragilitate, o doză de nesiguranţă, un dram de vulnerabilitate aparentă. Şi, ca orice om vertically challenged, se simte obligat din cînd în cînd să facă demonstraţii de forţă (judo, tir sau declaraţii găunoase). Cel mai important, însă, domnul Putin are acel mare har care a nituit celebritatea unor Arkadi Raikin, Radu Zaharescu sau Billy Connoly - temporizarea, adică ştiinţa de a amîna poanta pînă exact la momentul potrivit. Nici o clipă prea devreme, nici una prea tîrziu, altminteri scapi publicul din mînă! Fiecare comic are formula sa de succes - poanta apare la trei secunde, la cinci sau poate chiar la un minut de la momentul culminant al monologului. Dl Putin preferă să apese pedala după trei zile! Asta e reţeta lui. A exersat-o şi la scufundarea "Kursk"-ului, şi la hecatomba de la Teatrul "Nord-Est", şi la tragedia din Beslan. Dar, din păcate pentru arta cabaretului, dl Putin a ales o altă carieră - aceea de spion, care l-a dus apoi, logic, pînă în fruntea statului. Într-o ţară unde nu există mîndrie mai mare decît aceea de a fi fost în KGB sau de a fi luptat în Afganistan, acest lucru aduce un mare capital de încredere. Şi de teamă. În plus, faptul că fostul spion arată ca un oarecare l-a făcut pe rusul mediu să se identifice aspiraţional cu Vladimir Putin. Reţeta succesului politic e aşadar completă. Numai că Vladimir Putin nu prea spune poante. Sticloasele lui prestaţii au ambiţii geopolitice şi nuanţe de primadonă persecutată. Vineri seara, preşedintele Federaţiei Ruse s-a adresat unei săli imense, cu zeci de milioane de oameni năuciţi. La balcon erau răniţi cu perfuzii, cadavre carbonizate, părinţi îndoliaţi. Pe holuri erau aduse din ce în ce m