- Diverse - nr. 172 / 1 Septembrie, 2004 Prefer sporturile in care calculatorul poate da cei trei castigatori, unde finalul cursei poate fi fotografiat si spectatorului ii pot fi prezentate rezultatele. Unde nu conteaza ca esti american sau chinez, jamaican sau scotian, ai pierdut sau ai castigat punct. Asta imi spunea mai ieri un prieten. Aceasta opinie mi s-a parut a demonstra o totala neincredere in elementul uman. Nemaivorbind de cat de seci sunt astfel de sporturi care nu solicita aportul uman in arbitrarea lor. Eram adept fidel al tuturor acelor sporturi in care in fundal se vedea omul negru. De la fotbal la gimnastica, de la handbal la tenis, toate aceste sporturi, cu erorile lor, cu contestatiile inerente, cu nervii pe care sistemul ii produce inevitabil imi placeau, poate tocmai datorita inexactitatii lor, imperfectiunii datorate elementului uman. De cateva zile, insa, nu-mi mai ies din minte cele zece minute de huiduieli si proteste ale spectatorilor la nota lui Nemov de la gimnastica, lacrimile lui Urzica, cand povestea de medalia sa de argint decisa de arbitri, fata impietrita a sud-coreeanului care l-a vazut pe Hamm ridicat de arbitri pe primul loc. Olimpiada de la Atena risca sa ramana in istorie si ca una in care natiunea cea mai puternica si-a impus competitorii in fata celor provenind din natiuni mai slabe. Si, astfel, Florea ia in decurs de cateva minute ba bronz, ba argint, ba bronz. Americanul castigator al probei de inot fusese descalificat pentru o greseala tehnica. Contestatia echipei americane are insa castig de cauza. Motivul? Stupoare… pentru ca arbitrul care il descalificase pe american nu depusese motivatia in una din cele doua limbi internationale recunoscute de federatia olimpica. Adica nu pentru ca americanul facuse corect intoarcerea respectiva, ci pentru ca nenorocitul care ii urmarise parcursul nu vorbea franceza sau engleza. De c