Sînt unele lucruri pe care, probabil, nu le ştiaţi, dar le-aţi putea afla din cartea lui Frederic Beigbeder, 199.000 lei. Ca de exemplu: Publicitatea poluează şi este de datoria noastră să inventăm o ecologie a comunicării. Chirurgia estetică este ultima ideologie care ne-a mai rămas. Titlul meu exact este de copywriter, aşa se numesc, în zilele noastre, scriitorii publici. Cînd Cioran scria: "Visez la o lume în care ţi-ai da viaţa pentru o virgulă", bănuia oare că vorbeşte de lumea copywriter-ilor? Marketing-ul e perversiunea democraţiei: orchestra e cea care îl conduce pe dirijor. Goebbels a fost un copywriter emerit: "Germania mai presus de toate", "Un popor, un Reich, un conducător", "Munca eliberează"... Să ţineţi bine minte, cu publicitatea nu e de glumit. Între a consuma şi a nimici nu e mare diferenţă. Publicitatea a făcut ca Hitler să fie ales. În lumea pe care o voi descrie (lumea publicităţii - n.n.) critica este digerată, insolenţa încurajată, delaţiunea remunerată, diatriba organizată. Se va decerna, ca mîine, Nobelul pentru Provocare, iar eu voi fi un candidat greu de învins. Revolta face parte din joc. Dictaturile de altădată se temeau de libertatea de exprimare, cenzurau contestaţia, închideau scriitorii, ardeau cărţile controversate. Timpurile de glorie ale oribilelor arderi pe rug permiteau să se facă distincţia dintre buni şi răi. Totalitarismul publicitar este mult mai abil în a se spăla pe mîini. Acest fascism şi-a învăţat lecţia din ratările anterioare (Berlin, 1945 şi Berlin, 1989 - la urma

urmei, de ce toate formele de barbarie şi-au găsit sfîrşitul în acelaşi oraş?). Trăim în primul sistem de exploatare a omului de către om, împotriva căruia pînă şi libertatea este neputincioasă. În schimb, el mizează totul pe libertate, asta e cea mai mare găselniţă a lui. Pînă la urmă, libertatea nu e decît un moment dificil care trebuie depăşit