La vama maghiară, cu Paulică Vama maghiară. Afiş redactat într-o română stîlcită care atrage atenţia "turist român venit scop cultural (sic!) nu încurajaţi bacşis vameş maghiar". Se trece relativ uşor de vama maghiară. Vamă care are în dotare o toaletă impecabil întreţinută, intrarea 20.000 lei. "Ultima toaletă pînă la Deva", anunţă şoferul autocarului la microfon, pe un ton foarte serios. Magazine (dughene, începe Orientul) tax-free plantate ca nişte manele stricate pe fîşia de frontieră. Clienţi foarte variaţi. 10 euro cartuşul de ţigări americane. Se cumpără atît la ieşirea din România (aşa cum este normal), dar şi mai mult la intrare (anormal). "Marfa" este ambalată în imense pungi de plastic negru, asemănătoare cu sacii de gunoi. Şase cozi de aşteptare la intrarea în vama română, în principal microbuze şi autoturisme înmatriculate în Italia. Un Trabant încărcat pînă la refuz cu cărucioare de copii cumpărate la mîna a doua. Paralel cu Trabantul, pe cealaltă bandă, se găseşte un Dodge enorm, negru-cenuşiu, care scuipă fum negru şi uleios la fiecare demaraj. Proprietarul, un individ voluminos, ras în cap şi cu un lanţ de aur masiv în jurul gîtului, a păstrat numărul original, american, lîngă care l-a adăugat pe cel românesc. Nesfîrşite şiruri de microbuze cu "turişti" din Italia şi Spania. "Narcisa Transport SRL" din Botoşani şi-a scris numărul de telefon cu pensula, în roşu aprins, direct pe geamul lateral al unui microbuz delabrat. Unul dintre ocupanţii acestuia, în şosete negre, pantofi şi short de plastic albastru, care îi descoperă picioarele slabe şi strîmbe, tocmai se pregăteşte să ia micul dejun. Taie cu un briceag o "baghetă pariziană", desface o cutie de ton, varsă conţinutul acesteia înăuntrul baghetei, apoi începe să mănînce cu multă poftă. Este ora 7,30 dimineaţa, uleiul se scurge în picături mici pe asfalt. Cutia de ton provine dintr-un superma