Demonstrator 2, miniatura unei rachete pe care Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică vrea s-o plimbe la 100 de kilometri de pămînt la X Prize Cup, un fel de "Formula unu a rachetelor", s-a arătat albă şi schimnică zecilor de jurnalişti români şi străini, coborîţi din camioanele militare în poligonul de la Capul Midia. S-au găsit destui nemţi să-şi ia camerele de luat vederi în spate şi aparatele de înregistrat în mîini şi să bată drumul pînă în România, ca să captureze pentru întregul neam germanic primul zbor, din ultimii 68 de ani, al unei rachete româneşti cu combustibil lichid. Tinerii geniali de la marginea Europei civilizate, care au descoperit pare-se formula de a face vehicule să se topească printre stele, hrănindu-le doar cu apă oxigenată, le-au promis că vor putea filma de aproape toate pregătirile de lansare şi că vor fi lîngă demonstratorul de patru metri lungime la vremea cînd va ţîşni, lăsînd abur în urmă, spre cer. În ziua lansării, însă, echipele germane de televiziune n-au avut decît privilegiul de a urmări de la trei kilometri prin telescop carul PRO TV-ului şi pe Cătălin Radu Tănase transmiţînd din apropierea rachetei cînd prima încercare de lansare s-a terminat cu un fîsîit. Tot ce li s-a permis să facă a fost să îşi

lase camerele la locul faptei. După aproape şase ore de aşteptare, timp în care ziariştilor li s-a spus că briza sfioasă le zădărniceşte membrilor ARCA tentativele de lansare, toată lumea a aflat că, de fapt, întîrzierea s-a datorat faptului că românii au zăbovit multicel instalînd motorul în poziţie verticală, lucru pe care nu-l mai făcuseră niciodată, lansarea s-a amînat din cauza unui colier prost strîns, care a făcut să se piardă combustibilul. "Dă, Doamne, să zboare racheta asta. Nu mult, măcar un pic şi pe urmă poate să se prăbuşească. Măcar zece centimetri să se înalţe. Dacă zboară un pic avem şi noi su