De ce aţi intrat în politică? Am vrut să fiu un exemplu pentru alţi oameni normali, să-i încurajez să nu stea deoparte, lăsînd ţara pe mîna unor indivizi incompetenţi şi imorali, veritabili impostori şi, la nevoie, infractori, care-şi zic clasa noastră politică. Am strîns din dinţi ca să-mi depăşesc lehamitea şi scîrba. A fost mai puternic sentimentul datoriei. Se zice că speranţa moare ultima. După ce moare şi speranţa ne mai rămîne ceva: datoria. Şi cu ea nu e de stat la tocmeală.

Cum definiţi politica din România? Un abandon total al ideilor, al principiilor, al ideologiei, al credinţelor. Nu este de mirare, într-o lume - mă refer la planeta noastră, condusă de foşti lideri ai serviciilor secrete. Nimic din ce ni se arată nu este adevărat. Tot ce aflăm că se întîmplă sînt "informaţii" menite să ascundă evenimentele şi evoluţiile reale. În România lucrurile au căpătat un aspect mai cinic, aparenţele au fost date la o parte şi, cu un ochi mai lucid, poţi admira în toată splendoarea dictatura partidelor parlamentare - acesta este regimul politic în care trăim. Dictatura partidelor născute din buzunarele FSN-ului.< p> Descrieţi ascensiunea dvs. în politică. Ca să ajung lider în cea mai importantă organizaţie non-guvernamentală (Vatra Românească), senator, prim-vicepreşedinte în Partidul Democrat Agrar - PDAR şi, la un moment dat, candidatul acestui partid la preşedinţia României, nu am dat nici măcar un telefon ca să obţin susţinerea cuiva. Nu am "aranjat" nimic înaintea conferinţelor sau congreselor naţionale, a altor întîlniri decisive. Tot ce am făcut se reduce la articole (şi cărţi) publicate, la cuvîntări rostite în faţa unui anumit public şi, mai rar, la intervenţii în emisiuni TV. Se pare că ascensiunea mea politică s-a făcut exclusiv "pe vorbe", ca o dovadă că au şi cuvintele puterea lor. La fel şi ideile, argumentele. Apogeul carierei mele politic