La 3 martie s-a împlinit un veac de la naşterea lui Mircea Vulcănescu, prilej pentru Editura Compania de a publica o seamă de texte ale eruditului eseist sub titlul Tânara generaţie.

Din păcate, majoritatea articolelor au mai apărut anul trecut la Humanitas, sub îngrijirea aceluiaşi Marin Diaconu (numai 4 sunt noi!), în De la Nae Ionescu la Criterion. Diferenta, în privinţa volumului de la la Compania este unitatea tematică a textelor vulcănesciene, mai toate angajate în promovarea şi conturarea identităţii tinerei generaţii interbelice.

Spirit cartezian, ferit de derapajul mistic sau al extremelor şi de exaltarea unor colegi de breaslă, Vulcănescu trasează sociologic liniile de forţă ale orizonturilor spiritual, politic şi economic sub care evolua liber şi nu totdeauna unitar o generaţie întreagă. Plecând de la constatarea că în publicistica românească a acelor ani, chiar cuvântul "generaţie" suporta mai multe accepţiuni şi că deseori cădea în confuzie, autorul Dimensiunii româneşti a existenţei se lansează într-o analiză complexă a termenului. Şapte ar fi principalele sensuri: biologic, sociologic, statistic, istoric, psihologic, cultural şi politic, economic. Iar definiţia cea mai cuprinzătoare se încheagă în urma acestei perspective multiple: "o generaţie este o grupare socială bio-psiho-istorică, în care predomină oameni de aceeaşi vârstă, care se manifestă simultan, spontan, cu conştiinţa solidarităţii lor de vârstă. Manifestările acestei grupări sunt condiţionate de faptul că membrii componenţi au participat la un anumit eveniment istoric, a cărui influenţă au suferit-o în perioada lor de formaţie intelectuală - fapt care face să predomine, în manifestările lor, procupări de aceeaşi natură, precum şi o asemănare de material şi de maeştri. Această predominare poate fi condiţionată şi de felul în care tineretul participă la activit