În afară de faptul că făcuse pipi în pantaloni, ceea ce nu putea să-ţi scape cînd o luai în braţe, fetiţa semăna perfect cu îngerul convenţional, de carte poştală : bucle blonde, ochi albaştri, zîmbet dulce. Zburătăcea de colo-colo prin curtea bisericii cu cimitir, la fel de uşor ca orice înaripată, fie ea înger, demon sau muscă. Era desculţă. M-am îndreptat spre ghişeul unde se vînd lumînări. A apărut imediat îndărătul lui şi m-a întrebat ce doresc. Apoi mi-a numărat una, două, trei, patru, cinci lumînări mici şi una, două lumînări mari. Spre mirarea mea, n-a greşit, deşi, fără îndoială, mai avea cîţiva ani pînă să meargă la şcoală. O voce groasă de lîngă ea a spus un preţ. Am întins banii şi mica vînzătoare a ţinut neapărat să-mi dea "recitul". A luat o monedă - pe cea mai mare - şi mi-a întins-o. Nu e nici un rest, am spus, ţi-am dat exact cît trebuie. "Fişc ?" Fix! Cum te cheamă ? m-am simţit datoare s-o întreb. Ruxandra-Ioana - şi, ciudat, de data asta l-a spus bine pe x. Unde pleci? s-a interesat vesel. I-am spus că mă duc într-o vizită. Aveam flori în mînă, aşa că se potrivea. N-am crezut de cuviinţă să-i dau detalii. Cu asta ne-am despărţit, fără multă vorbă. Am vizitat două morminte, apoi am intrat în mica biserică din oraşul meu natal. Nu era nimeni înăuntru, dacă nu-i luam în seamă "sfinţii zugrăviţi în tindă / cu acuarelă suferindă". Covoare moi, proaspăt spălate, linişte, umbră sfîşiată de raze. A apărut şi Ruxandra-Ioana lipăind cu picioarele ei desculţe şi mici pe covor. Avea unghiile date cu ojă roz şi mare chef de vorbă. Cum nu deranjam pe nimeni, conversaţia s-a legat, cu acea uşurinţă cu care se leagă întotdeauna în zona femininului. Un laureat al Premiului Nobel pentru literatură, Jose Saramago, a scris că pălăvrăgeala femeilor este cea care ţine lumea pe orbita ei. Iar diferenţa de vîrstă nu împiedică niciodată două persoane feminine să disc