Din 2002 toamna pînă în 2003 primăvara am luat interviuri puşcăriaşilor pe viaţă din penitenciarul de maximă siguranţă Rahova - Bucureşti. Mai jos sînt redate o parte din momentele cele mai importante ale vieţii de fiecare zi a vieţaşilor. Puşcăria, după Hrib: Au construit puşcării moderne. Sînt condiţii, sînt mai puţini în cameră, deţinuţii au mult mai multe drepturi - au televizoare, radiouri. Asta e puşcăria lui "Nes, cafea şi Coca-Cola". Aşa-i spunem noi. La Ceauşescu erau arpacaşul, cu Snagovul. Cam atît. Înainte vreme, cînd lucram la "Flacăra Roşie", cum se spunea punctelor de lucru, mai aveai cîte un civil din ăsta şi te mai ajuta. Contra cost. Îi făceai o pereche de pantofi, el îţi aducea o cutie de nes, un pachet de ţigări bune... Cine avea aşa ceva cîndva, era şmecher. Acuma, stai şi te uiţi: toţi sînt şmecheri! Şi dacă te uiţi, aşa, la ei, mai bine aşa, nu leagă două la gard - dacă-l întrebi ce-a făcut la viaţa lui, din punct de vedere al infracţiunilor. Asta-i cartea de vizită aici. Afară-i afară. Rutina, după Dobrovolski: Mă trezesc la cinci, că e reflex, e uşa care se deschide şi ne-a intrat în reflex, că vine să scoată gunoiul afară. Pînă te întinzi, vine şi masa. Dormi, ce să mai dormi? e apelul la şapte jumătate, bine, m-a prins şi apelul în pat. Îmi pun ceasul cu alarmă să mă trezească, oricum. Între orele astea stau şi mă gîndesc, e mintea mai limpede, ce-aş face eu, tot felul de tîmpenii, să fac şi eu ceva. E greu cînd stai. Stai pe cameră în fiecare zi. E rău de tot, nu ne scoate şi pe noi la ceva. Faci sport, dar nu e cum ai da cu o mătură, cu ceva, pe libertate. M-am lăsat şi de sport în cameră. Nu mai mergea, m-am săturat, atîta amar de pedeapsă am, ce să mai fac sport? La cinci, pînă la opt e aerisire. Bag băţu' la gratie şi trag de geam. Aer. Nu stăm să ne mirosim. Închid geamul cu băţ, printre două rînduri de gratii, n-ai cum să ajun