interviu cu Diana-Olivia CĂLINESCU Cîţi deţinuţi s-au plîns la dvs. din 2002, de cînd vă ocupaţi cu monitorizarea condiţiilor din penitenciare, de tratamentele rele din închisoare? Noi nu facem statistici, vizităm penitenciarele noastre cu probleme speciale, cum ar fi Jilava, iar acum încercăm să şi reuşim să ne concentrăm mai mult pe minorii privaţi de libertate, fie din închisoare, fie din centrele de reeducare. În plus, ne prezentăm acolo unde apar situaţii critice. Ultima noastră vizită a fost în penitenciarul Iaşi, deoarece din presă am aflat de moartea unui deţinut de acolo. Am vrut să vedem ce s-a întîmplat şi am trimis un raport pe care l-am înaintat celor care cercetează în mod oficial cazul - varianta pe care noi tindem să o credem este că vina aparţine unui cadru. Sau în Giurgiu am primit mai multe scrisori de la deţinuţi, care se plîngeau că într-o anumită secţie, de periculoşi, se comiteau tot felul de abuzuri. Primim în fiecare zi scrisori din penitenciare, dar nu avem o situaţie statistică. Care sînt motivele care-i fac pe deţinuţi să-şi pună jalba în proţap? Bătaia e un abuz des reclamat, iar pîrîţii sînt gardienii, dar mai ales din trupele de intervenţie specială din închisori. Sînt formate din mascaţi, îmbrăcaţi în negru şi intervin de obicei la deţinuţii periculoşi, dar pot fi chemaţi în cazul oricărui incident. Am avut însă o grămadă de plîngeri că ei scot deţinuţii din cameră în miezul nopţii şi îi bat. Aceste cazuri sînt de obicei foarte greu de demonstrat. Şi problema e că tu faci plîngere, dar n-ai dovada. Nu bat cu martori. Martorii sînt eventual cei 2-3 inşi care dau în tine. E cuvîntul tău împotriva cuvîntului lor. Supraaglomerarea? La Bacău am văzut scene de coşmar: o cameră de 55m2 cu paturi peste paturi, pe 3-4 rînduri. Dacă stăteai lîngă fereastră şi voiai să faci pipi noaptea erai mort, trebuia să deranjezi măcar vreo zece inşi