- Social - nr. 173 / 2 Septembrie, 2004 Unirea teritoriala din 1918 a atras, in chip firesc, dupa sine si reunificarea bisericeasca, hotarata solemn de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la 30 decembrie 1919, ceea ce a insemnat revenirea in sanul Bisericii neamului a romanilor instrainati vreme de un veac. Staretul Dionisie Erhan, vorbind, inca din 15 martie 1918, in numele credinciosilor romani din Basarabia, arata in acest sens, cu pregnanta, ca reintegrarea Bisericii Ortodoxe din Basarabia in Biserica Ortodoxa Romana este un act istoric firesc, o reparatie - profund justificata canonic - a unei nedreptati care se savarsise, abuziv si dictatorial, in 1812, prin incalcarea de catre Biserica Rusa a doua legi fundamentale pe care se bazeaza organizarea bisericeasca in lumea ortodoxa: canonul 34 apostolic si canonul 8 al Sinodului III Ecumenic de la Efes (431). Ca urmare a reunificarii bisericesti legitime, pentru implinirea careia nu era necesar nici un acord din alta parte, intrucat se indrepta, cum s-a aratat, un abuz savarsit la 1812, si luand act de hotararea Congresului general al Bisericii basarabene de la Chisinau, din 21 februarie 1920, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a declarat, la 17 decembrie 1920, ca arhiepiscop titular al Arhiepiscopiei Chisinaului si Hotinului pe arhiereul Gurie Grosu, confirmat si prin Decretul Regal nr. 5481/25 decembrie 1920. Mai apoi, la 22 iunie 1922, Sfantul Sinod al BOR a infiintat doua eparhii noi in Basarabia: Episcopia Hotinului (cu judetele Hotin, Balti si Soroca si cu resedinta la Balti) si Episcopia Cetatii Albe - Ismail (cu judetele Cetatea Alba, Ismail si Cahul si cu resedinta la Cetatea Alba). In sfarsit, luand iarasi act de dorinta Congresului eparhial din Basarabia, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat la 15 noiembrie 1923, infiintarea Mitropoliei Basarabiei, prin ridicarea Arhiepiscop