ID-ul unei televiziuni este pachetul de mici clipuri care se dau între diferitele emisiuni, înainte de spoturile publicitare sau de auto-promo. Deşi scurte şi aparent fără nici o importanţă, ele sînt responsabile cu identitatea postului, diferenţiază o televiziune de celelalte. Prin urmare, ID-urile spun foarte mult despre o anumită televiziune, o caracterizează, o esenţializează, oferă, în puţine secunde, o mostră din spiritul sau din stilul televiziunii respective. Sau cel puţin aşa ar trebui să se întîmple. Pe de altă parte, politica de management a ID-urilor, de-a lungul timpului, este şi ea semnificativă pentru un post de televiziune. Să luăm cazul TVR-ului. Postul public este un exemplu de inconsecvenţă din acest punct de vedere. Parcă ar vrea să ne transmită faptul că se află "sub vremi" şi, de fapt, sub diferitele guvernări. Dacă BBC, un alt post public, şi-a păstrat tot timpul celebra siglă şi are o continuitate în privinţă ID-urilor, nu acelaşi lucru se poate spune despre cel care s-a numit TVR 1, apoi România 1, pentru ca apoi să revină la denumirea de TVR 1. Înainte de "rebrand-uirea" (scuze pentru acest barbarism) din primăvară, România 1 îşi construise ID-urile în jurul siglei din vremea aceea. Vă mai amintiţi: cifra 1 era un mic animăluţ care zburda pe pajişte, scotea tot felul de sunete (de mic animăluţ) şi se întîlnea cu un alt element care compunea sigla televiziunii; acesta era şi el un mic animăluţ care se lăsa amuşinat sau se speria şi o lua la fugă. Aceste ID-uri scumpuţe şi drăguţe nu aveau alt rol decît să fixeze imaginea siglei în mintea telespectatorului. Tocmai cînd o fixaseră foarte bine, postul a operat "rebrand-uirea" de care vorbeam şi şi-a schimbat şi numele, şi sigla. Sigla nouă, care se evidenţiază prin transformarea "R"-ului într-un fel de seceră, se pare că nu mai are nevoie de o campanie de fixare a ei în conştiinţa publicu