Viaţa Din primul salariu de la IPRS Băneasa, în '78, mi-am luat un aparat de fotografiat. Eu făceam tranzistoare, semiconductoare. Fiindcă nu s-a reformat la timp, după '90 acest concern a falimentat. Înainte de a face eu armata m-a pus pe făraş, fiindcă uzina nu mai putea susţine 6.500 de salariaţi care rupeau o foaie în două. Director pe atunci era Vătăşescu, zis Francezu', fiindcă şi-a menţinut relaţiile cu francezii. Pe atunci, am învăţat după cărţi. În '82, cu banii de pe un concediu, am luat o trusă de developare alb-negru. Am vrut să investesc şi în color, dar pe timpul lui Ceauşescu nu se vindea fotografia color. Era suficient alb-negrul fiindcă acesta are 16 tonuri de gri, e tradiţională, e foarte frumos şi oferă lucrătorului o mare satisfacţie.
După '89 Prima oară am zis, dom'le, mă duc şi eu la PNŢ, fiindcă avînd serviciu ni s-a spus, care se angajează cu spectrul politic, a doua zi e pe lista de ieşit la aer din uzină. Am stat cuminţel la acea uzină de rulmenţi graşi, pînă m-a văzut cineva, dom'le, ăsta se duce la PNŢ. PNŢ era Raţiu, Tătăiţu. Dacă tot m-au pus pe liber, am spus că nu mai e cazul să mă ascund şi m-am dus ca simpatizant, cu un tip Mircea Muntean. El îmi spunea: "Securistule", eu la fel. Cînd ne-am pus faţă în faţă ne-am dat seama ce înseamnă "Securistule!..." era un om care nu se adapta la situaţie, un fel de prostănac, ori noi nu găseam altă formulă. După aia ne-am înţeles, fiecare şi-a spus pe scurt viaţa. El era şeful PNŢ Prahova, a murit. Făceam poze la PNŢ, pînă a pus laba pe mine un bătrînel simpatic... omule, de azi faci poze pentru PNŢ. Şi am început sistematic... la conferinţe de presă, pe hol. Tehnicile erau aceleaşi, nu inventam eu nimic, o diafragmă mai sus, una mai jos, un timp mai lung, mai scurt, fiindcă, sigur, imaginea se bazează pe cantitatea de lumină.
Oamenii politici În septembrie '93, Coposu se duce în
