Recentul scandal din jurul României libere seamănă cu povestea tristă a unei dame de companie care, după ce s-a lăsat aşezată în fel şi chip, se trezeşte, brusc, urlînd ca din gură de şarpe că a fost violată. Ceea ce, nu zic nu, e posibil, dar, în condiţiile amintite, e şi foarte greu de compătimit. România liberă nu mai e ce-a fost. Dintr-un ziar care, la începutul anilor '90, era în stare să dea tonul curentelor de opinie şi, mai apoi, era capabil să fixeze temele de dezbatere din agenda publică, a ajuns un suport de anunţuri publicitare. Cu excepţia scandalului Vîntu - îngropat brusc şi inexplicabil, după ce aceeaşi gazetă i-a purtat sîmbetele, ani întregi, pe prima pagină - nu-mi amintesc vreo ispravă jurnalistică recentă a amintitului cotidian. Nici măcar asocierea cu de-acum celebrul, şi în România, grup WAZ, nu a fost subiect de primă pagină. Publicul n-a ştiut mai nimic. Dar aici nu e vorba numai de România liberă. Abia în ultima perioadă, la presiunile CNA, ori cînd s-a lăsat cu înjurături de mamă între acţionari, a început să iasă la iveală cîte un colţ din identitatea celor care patronează mass-media din România. Şi, uite aşa, am aflat de WAZ la România liberă şi Naţional, de fundaţia lui Victor Ponta pe la Radio 21, de Ringier care înghite tot, de la Evenimentul zilei la Libertatea şi Pro Sport, cu un Consiliu al Concurenţei care ascultă cuminte vocea lui Micky şi face ciocu' mic... Şi încă ne mai aşteaptă surprize-surprize atunci cînd vreo zînă bună (sau rea?) va scutura puţin hîrtiile cu acţionarii Bluelink Comunicazioni de la Realitatea TV sau cu patronii de la Adevărul, să zicem. L-am văzut pe domnul Petre Mihai Băcanu, directorul României libere, lamentîndu-se într-o emisiune a lui Radu Moraru, pe B1 TV. Las la o parte faptul că moderatorul emisiunii habar n-avea pe ce lume trăieşte, încercînd să-şi îngroape ignoranţa într-un şir penibil de po