Răsfoiesc din cînd în cînd o carte despre care nici nu ştiu cum mi-a ajuns în bibliotecă. Face parte, cred eu, din cărţile ce trebuie "consumate" în doze homeopatice, pentru a-ţi asigura un soi de igienă mentală. A apărut la Gallimard, în 1934, e semnată Ilya Ehrenbourg (numele e ortografiat "à la française") şi se intitulează Vus par un écrivain d'U.R.S.S. Titlul, scris cu litere mari, roşii, este destul de ermetic şi îl înţelegi doar dacă descifrezi şi numele proprii de deasupra lui, culese în caractere mărunte; titlul complet ar fi (în traducere) Duhamel. Gide. Malraux. Mauriac. Romains. Unamuno. Văzuţi de un scriitor din U.R.S.S. Ehrenburg a stat mult la Paris, în acea perioadă se afla acolo cu aprobarea Kremlinului care considera, cu temei, că talentatul scriitor făcea o bună propagandă ţării sale şi idealurilor comuniste. Văzuţi de... era a patra carte scoasă de Ehrenburg la Gallimard. Ce poate fi plăcere mai mare decît să critici necruţător capitalismul într-o carte tipărită de un prestigios editor capitalist? Plăcere de care viitorul autor al Dezgheţului profită din plin. Comparaţia e unul din procedeele favorite. La Moscova, notează Ehrenburg, scriitorii aşteaptă în birourile editurilor sosirea camioanelor ce aduc hîrtia pe care îşi vor tipări cărţile; cititorii sovietici se aruncă, avizi, atît pe operele lui Hegel, cît şi pe acelea ale lui Pasternak. La Paris, vrafurile de cărţi stau şi aşteaptă, pline de praf, ipotetici cumpărători. Franţa e un "deşert intelectual": scriitorii adevăraţi se găsesc într-o situaţie tragică, profitorii - în schimb - o duc foarte bine. În librăriile pariziene nu găseşti nici o carte de versuri, poezia cere efort intelectual şi nu e rentabilă; totuşi, Valéry a ajuns, pactizînd cu burghezia, la Academie, deşi în cinci ani n-a vîndut mai multe volume decît se vînd în U.R.S.S., din cărţile lui Pasternak, în două zile. Cine s