Celui care şi-a început povestea cu această frază:

"Longtemps, je me suis couché de bonne heure". Cap. 10 în care s-a aflat că, la Congresul Internaţional de Geografie de la Glasgow, prof. Andrew Gouldie a atras atenţia asupra unui fenomen insuficient cercetat: în fiecare an, două pînă la trei milioane de tone de nisip foarte fin sînt duse de vînt din Sahara pînă în Middlewest-ul american şi insulele din Marea Caraibelor, o crustă roşiatică de nisip saharian acoperind Alpii şi acoperişurile Londrei; s-a mai putut afla că, ajunse în Groenlanda, aceste furtuni de nisip se depun pe stratul de gheaţă şi absorb razele Soarelui contribuind astfel la topirea lui şi, pe cale de consecinţă, la creşterea nivelului mărilor. Această nouă calamitate s-ar datora automobilelor Toyota care au luat locul cămilelor în străbaterea Saharei, ele distrugînd stratul de pietriş şi licheni care fixează nisipul; s-a mai putut afla că prof. Gouldie a numit această boală a deşertului Toyotarizare. Cap. 9 în care s-a aflat că Alexandre Dumas nu a fost niciodată pe insula Montecristo din Mediterana şi nici nu-i va mai fi uşor s-o viziteze, căci din 1971 ea este cea mai protejată rezervaţie naturală a Italiei şi nici un vas nu mai are voie să ancoreze în apele ei; s-a aflat de asemenea că cei care vor să cunoască frumuseţea insulei (doar anumite zone ale ei!) trebuie să facă cerere pentru obţinerea unui permis a cărui eliberare poate dura chiar 5 ani. Singurii localnici sînt doi paznici, soţ şi soţie, a căror fată are deficienţe fizice. Cap. 8 în care s-a aflat că balerinii "Teatrului Regal" din Copenhaga au dansat, într-o staţie de metrou, la o oră de vîrf, valsuri de Ceaikovski şi Johann Strauss, cu un asemenea succes încît sute de angajaţi au întîrziat la serviciu fiindcă au fost prea fermecaţi de baletul de pe peron. Cap. 7 în care s-a aflat că, la începutul secolului 19, un arhite