* Reconstituirea unei iubiri/ Reconstruction (Danemarca, 2003), de Christoffer Boe Într-o staţie de metrou din Copenhaga, un bărbat vede o femeie. Peste cîteva minute, el coboară din metrou fără a-i spune un cuvînt prietenei sale şi porneşte pe urmele necunoscutei. Cînd intră în vorbă, într-un bar, e ca şi cum s-ar cunoaşte deja. Pe de altă parte, cînd se reîntîlnesc a doua zi, e ca şi cum s-ar vedea pentru prima dată. Dar pînă atunci, viaţa bărbatului a suferit nişte mici restructurări: pentru început, nu mai are unde locui - şi asta nu pentru că a fost izgonit din apartamentul său, ceea ce se mai întîmplă, ci pentru că apartamentul său nu mai există - ceea ce, iarăşi, se poate întîmpla, dar numai în genul de condiţii care, de exemplu, îi permit unui alt bărbat să se trezească din somn şi să descopere că s-a transformat în patul lui într-o insectă monstruoasă. După o noapte de amor cu femeia necunoscută (o cheamă Aimée şi e suedeză), bărbatul din filmul Reconstituirea unei iubiri se întoarce acasă şi nu-şi mai găseşte uşa. Disperat, el întreabă o vecină dacă blocul se află în şantier - în reconstrucţie. Titlul original al filmului, Reconstruction, se referă parţial la situaţia lui - la preţul pe care trebuie să-l plătească cel ce sare de pe traseul prevăzut al vieţii sale ca dintr-un vagon de metrou. Vecina nu-l mai recunoaşte, nici prietenul lui cel mai bun, nici Simone, prietena abandonată în vagon; e ca un personaj incomod, şters din istoria unei dictaturi. Cadrul începe să tremure, iar apoi se răstoarnă cu el alergînd, astfel încît pare să cadă, dînd din picioare, spre centrul pămîntului. Pe de altă parte, regizorul Christoffer Boe nu vrea să pierdem din vedere faptul că astea sînt artificii tehnice, efecte cinematografice. Titlul original se referă şi la natura lumii în care vom intra şi care nu e lumea noastră, ci o reconstrucţie liberă - un film. Atunc