Cineva (cine?) a spus (cînd?) că prostituţia este cea mai veche meserie din lume. Poate. Nimeni nu a reuşit să stabilească paternitatea acestui citat axiomatic. Alt savant supralicita, ajungînd la concluzia că politica ar fi fost imediat următoarea meserie, în ordine cronologică. Poate. (Eu prefer termenul de ocupaţie, cred că meseria înseamnă altceva, implicînd educaţie şi experienţă.) Oricum, judecînd peisajul României contemporane, nici nu cred că ar fi mare diferenţă între cele două ocupaţii. E drept, prostituatele "clasice" nu prea se zbat ca să intre în corpul funcţionarilor publici, dar fenomenul invers este din ce în ce mai evident. Indivizii care nutresc speranţe pentru fotoliile oficiale sînt dispuşi la orice reorientare, la orice declaraţie, la orice promisiune, la orice compromis. Apropierea alegerilor amplifică spectaculos acest sindrom al arivismului plurivalent. Domnul Mircea Geoană, fost ambasador, actual ministru de Externe şi virtual premier, se străduieşte din răsputeri să demonstreze că el este "alesul". Televiziunile obediente şi ziarele cumsecade îi subliniază calităţile şi CV-ul, dar trec cu vederea faptul că a fi premier înseamnă a fi, in extenso, gospodarul sau chiar, să nu ne speriem de cuvinte, primarul ţării. Or, la acest examen, dacă vă mai amintiţi, domnul Geoană a căzut cu mare succes în primăvară, deşi era vorba doar de un biet oraş (putem să-i zicem municipiu). Încercînd (cu vitejie, recunosc!) să facă faţă marinarului pleşuv, dl Mircea a dovedit (printre altele) grave lacune geografice. Dacă atunci nu ştia unde e comuna Măgurele, mă-ntreb dacă acum are idee unde se află Suplacul de Barcău, Sîntămăria Orlea, Bezdeadul, Veneţia de Sus sau Bucurescii. Ministrul Geoană s-a făcut cunoscut prin echilibrul cu care vorbea despre marile dispute internaţionale, despre gesturile externe ale României. Privea direct în cameră, cu intonaţi