Guvernul a anunţat, "la pachet", cîteva măsuri: construirea a 26.614 apartamente destinate tinerilor sub 35 de ani "care nu au suficiente resurse financiare pentru a cumpăra sau închiria o locuinţă în condiţiile pieţei" şi acordarea a 320 de burse pe an celor care vor să urmeze studii universitare sau postuniversitare în străinătate, cu condiţia să se întoarcă apoi să lucreze în România. Din punctul de vedere guvernamental, e social-democraţie. Unii comentatori au scris că nu e decît populism electoral. Şi unii, şi alţii au dreptate. Dar mai e ceva: pentru o ţară care aşteaptă ca pe un măr copt recunoaşterea economiei de piaţă funcţionale şi integrarea în UE, astfel de măsuri arată sărăcia viziunii despre viitor şi persistenţa într-o "logică a cîrpelii" care nu ţine loc de proiect coerent pentru o societate modernă. 26.614 apartamente, presupunînd că ele vor ajunge în posesia unor cupluri de tineri căsătoriţi, înseamnă "fericirea" de moment a fix 53.228 de persoane. Or, sînt mult mai mulţi cei care nu pot să cumpere sau să închirieze o locuinţă "la preţul pieţei". Şi tocmai aici e problema. În loc să construiască, tîrîş-grăpiş, apartamente sociale "după posibilităţi", Statul ar trebui să le ofere tinerilor speranţa că mîine îşi vor putea construi singuri o casă, din banii lor; că vor putea cîştiga aceşti bani muncind într-o societate care le recunoaşte meritele şi competenţa, nu doar "vechimea" şi fidelitatea faţă de clanuri şi reţele de relaţii; iar cînd se vor hotărî să-şi construiască locuinţa, să o poată face fără să dea şpagă la primărie pentru a obţine autorizaţie de construcţie, ciubuc la societăţile de utilităţi pentru a le face mai repede racordările la apă, electricitate şi gaze, mită la funcţionarii publici care trebuie să le dea tot felul de adeverinţe şi aprobări. Nici în Italia sau în Germania tinerii căsătoriţi nu se trezesc după noaptea nunţii