Conflictele ecologice sînt luate în serios de mass-media românească doar atunci cînd sînt foarte grave, au consecinţe internaţionale, sau nu sînt la îndemînă alte subiecte "adevărate". Altfel, ele constituie un soi de Cenuşăreasă a publicaţiilor şi televiziunilor, un fel de babă care se piaptănă cînd ţara... Nimeni nu pare a se gîndi, serios, cît îl poate afecta poluarea bucureşteană, sau lipsa de spaţii verzi... Nici că maşina personală este, dintr-o altă perspectivă, nocivă, sau că plăcutele grătare în pădurile din împrejurimi, cu gunoaiele adiacente, sînt, tehnic spus, "agenţi distrugători". Gîndirea comună în privinţa României, ca "entitate geografică" este că "avem o ţară frumoasă şi bogată". Lucrul acesta este, însă, considerat un dat, care nu ne priveşte şi pe care nu e nevoie să-l păstrăm: îi priveşte pe străini, care pot, astfel, vedea că avem cu ce ne lăuda. Nimeni nu prea pare să-şi dea seama că, dacă nu păstrăm înzestrările naturale pe care le avem, se vor deteriora pînă la dispariţie.

Cuvîntul geologilor Este şi cazul rezervaţiilor naturale, dintre care una, deocamdată nu foarte cunoscută de profani, este cea a Cheilor Şugăului. Dr. Toma Barus, de la Facultatea de Geologie din Bucureşti, ne spune că această rezervaţie naturală (Cheile Şugăului-Munticelu) se încadrează într-un program de valorificare durabilă a Văii Bicazului şi a Munţilor Hăşmaş. Acesta are în vedere siturile geologice atît din zonele protejate (Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş, Rezervaţia Cheile Şugăului-Munticelu), cît şi identificarea celor din afara lor. De ce este necesar un asemenea program? Pentru că siturile geologice, chiar în cadrul ariilor protejate, sînt vandalizate, distruse. Ce sînt aceste situri geologice? Zone în care se găsesc anumite roci, fosile, elemente paleontologice de importanţă stratigrafică sau doar ecologică pentru reconstituirea mediilor î