Textul Qur'an -ului instituie moartea în S. VII, 24: "El a spus «Acolo veţi trăi şi acolo veţi muri şi de acolo veţi fi duşi mai departe.»"1 Cuvîntul mawt exprimă noţiunea de "moarte", iar cuvîntul wafat exprimă "împlinirea" destinului pămîntesc al omului. Wafat îşi are originea în Qur'an şi descrie felul în care Dumnezeu pune sfîrşit perioadei predestinate de viaţă a unui om, atunci cînd hotărăşte să "adune" în Împărăţia lui Dumnezeu fiinţa adamică "risipită" în viaţa terestră. În acest sens, forma pasivă a verbului tawaffa, tuwuffiya înseamnă "termenul său a fost încheiat (de Dumnezeu)", "el a murit". Noţiunile care exprimă moartea sînt sub-tinse de o tanatologie complexă. Intervalul de viaţă al omului este predeterminat de Dumnezeu, Dumnezeu promulgă decretul cu privire la durata de viaţă a omului. Principiul teocratic care guvernează universul stabileşte totodată începutul şi sfîrşitul vieţii fiinţelor omeneşti2. Qur'an -ul, S. VI, 95 afirmă că "Dumnezeu despică sămînţa şi sîmburele curmalei, El face să reiasă ceea ce este viu din ceea ce este mort, El face, de asemenea, să reiasă ceea ce este mort din ceea ce este viu."3 Totodată, S. VI, 61-62 declară că "Dumnezeu este atotputernic faţă de slujitorii Săi. El trimite către voi păstrătorii registrelor, pînă în momentul în care unul dintre voi primeşte vizita morţii. Atunci, mesagerii Noştri îl vor lua împreună cu ei, iar ei nu îşi neglijează sarcina. După aceea, ei vor fi readuşi aproape de Dumnezeu, Protectorul lor, Cel Adevărat."4 Viaţa omenească este o manifestare a teocraţiei, principiu stipulat de S. VI, 98: "El este Cel care v-a făcut să ieşiţi dintr-un suflet viu, iar apoi v-a dus într-un loc în care să locuiţi, iar apoi v-a dus într-un loc de odihnă."5 În consecinţă, în spaţiul religios al Islamului, naşterea şi moartea sînt concepute drept decrete divine. Nu părinţii sînt cei care dau viaţă, iar ev