(reformă pînă la buricul porumbiţei) Gata. Săptămîna viitoare începe un nou an universitar. Pielea buricelor cu vedere la stradă ale tinerelor studioase s-a încreţit dintr-o dată sub vîntul serii, semn că vara se duse pe urma celor mai recente amintiri. Prin căminele din Regie au apărut din nou studenţii, sticlele de bere la doi litri au căpătat o bruscă (şi ultimă, pentru că vine mustul) căutare printre prietenii regăsiţi în jurul podului de la Grozăveşti, şobolanii dintre cămine îşi freacă gheruţele de satisfacţie după o lungă vară fierbinte de foamete, iar voyeur-iştii soioşi dintre boscheţii de la Drept freacă şi ei, - de exemplu, pereţii exteriori ai camerelor de la parter, în căutarea unor senzaţii tari, de toamnă. E fierbere mare, şi nu numai la Bucureşti. La Iaşi, studenţii reîntorşi în complexul Vladimirescu stau cu ochii pe mall-ul în extindere, doar-doar n-o înghiţi totul; la Timişoara, la ruga oraşului petrecută de curînd, un preot a avut inspiraţia de a se ruga şi pentru studenţii care se întorc în urbe, după care a avut surpriza de a primi felicitări de unde s-ar fi aşteptat mai puţin - de la doi studenţi cu cercel în ureche, care i-au mai sărutat şi dreapta. La Cluj, în campusul renovat pe jumătate, tinere ardelence cu ştaif îşi plimbă, pe alei, melancolia, în timp ce tinerii lor colegi plimbă de la o cameră la alta, în semn de bună revedere, o palincă de culoarea doagelor de dud, rămasă din rezerva strategică a sesiunii trecute. Şi totuşi, acest farmec studenţesc al cărui puls va mişca faţa oraşelor noastre mai are şi note de subsol. Înainte de a da pagina noului an şcolar, să le privim oleacă. În primul rînd, au tot trecut anii de cînd nici un responsabil guvernamental nu a avut curajul să admită că între planurile de şcolarizare ale universităţilor apărute la tot pasul şi nevoile reale ale economiei româneşti s-a căscat un hău mare, în stare