- între responsabilitate şi impostură - * Andrei Cornea, De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş sau Despre utopii, realităţi şi (ne)deosebirea dintre ele, Editura Humanitas, 2004. Andrei Cornea nu este un autor spectaculos: îi lipsesc subtilităţile stilistice ale lui Pleşu, profunzimile metafizice ale lui Liiceanu ori volutele peste epoci şi domenii ale lui Patapievici. În locul acestora, avem în carte argumentaţii solide, elaborate într-o scriitură dezinvoltă în care stilurile variază, de la analize tehnice de text la naraţiuni, descrieri ori dialoguri imaginare, toate pe un fond incontestabil de cunoaştere temeinică a materialului de lucru, că e vorba de Platon şi Aristotel, de Machiavelli ori de Hayek. Există, la acelaşi nivel stilistic şi de impresie generală, o vădită plăcere a scrisului, dar care nu devansează - ci însoţeşte cu pas egal - precizia interpretărilor de text, cu siguranţă, o urmă lăsată în autor de formaţia sa de clasicist. Cartea e compusă din opt capitole şi se deschide cu o interpretare a frescei lui Rafael, Şcoala din Atena, o interpretare ce nu poate să nu ne trimită cu gîndul la faimoasa deschidere a Cuvintelor şi lucrurilor a lui Foucault, unde filosoful francez ne oferă o descriere originală a Însoţitoarelor lui Vélasquez. Din cele opt capitole, sînt de reţinut cu deosebire primul şi al treilea: în primul, intitulat "Putem defini utopia?", autorul punctează caracterul problematic al întrebuinţării cuvîntului însuşi "utopie", într-un registru ce duce de la autorii moderni pînă la mass-media actuală. Dar capitolul de greutate - prin forţa argumentelor şi prin originalitate - este cu siguranţă cel de-al treilea, "Proba verităţii şi proba responsabilităţii", în care Andrei Cornea îşi expune propria ipoteză de lucru, din perspectiva căreia se vor desfăşura celelalte analize din carte.

"Testul de auto-incluziune" Această ipot