Suna socant, dar, daca stam sa ne gandim bine, exact asa s-a comportat societatea romaneasca. Imediat dupa Revolutie au aparut, in euforia informationala, tot felul de stiri despre familia Ceausescu: ca ei ar fi trait regeste si noi, ceilalti, dupa cum se stie – prost,(...)

(...)ca aveau palate peste palate, unde huzureau bine mersi, in timp ce poporul murea de foame, ca restrictiile alimentare si medicale erau doar pentru cei multi – inculti sau nu – dar nu si pentru activistii zelosi, care stiau sa dea din coate si sa se descurce de-un apartament, o casuta de vacanta, niscaiva cadouri capitaliste pentru odrasle...

despre functii si pozitii nici nu mai vorbim. Acestea intra, deja, la capitolul mofturi, de vreme ce iti trebuia un dosar beton pentru a urca pe scara ierarhica a unei intreprinderi, institutii, pana si a unui club de seara – ca noaptea parea totul inchis, ori club de fotbal.

La televizor s-au vazut blanurile tovarasei, pustile de vanatoare ale tovarasului – dar avem si-acum doamne importante prin stat care afiseaza nonecologismul, exprimat prin cele mai rafinate blanuri. Si avem si domni, tot importanti – chiar foarte – care detin colectii valoroase de arme de vanatoare...

si nu doar atarnate studiat pe peretii cabanelor de munte, ci si pentru folosinta... unii ministri mai patesc si grave accidente de vanatoare, in zone sensibile... dar scapa cu fata, si nu numai, curata.

Si am mai vazut, in vilele din cartierul Primaverii, ale familiei Ceausescu, niste bai – cu gresie si faianta, niste provizii de sapun fin si bauturi cu nume imperialist.

Cam asta am vazut eu, si alti tineri, care la Revolutie ori abia terminam liceul – ca mine – ori erau la facultate – ca alte sute de mii – sau erau in gimnaziu – ca alte sute de mii de fosti soimi ai patriei si pionieri – actuali angajati ai SA-urilor si