Cel mai influent ziar din Bulgaria a publicat în 2002 minuta unei şedinţe de Guvern în care miniştrii se sfătuiau cum să invoce securitatea naţională pentru a evita organizarea unei licitaţii. Scopul era ca o companie britanică, Crown Agents, să cîştige contractul de modernizare a graniţelor, lucru care s-a şi întîmplat. Sună familiar? Guvernul român tocmai a semnat un contract asemănător cu compania EADS, contract atît de secret încît nici oficialii europeni care tocmai plănuiau să ne dea bani pentru graniţe nu au aflat de el decît din presă, după semnare. Inutil de spus că nu a existat nici măcar un simulacru de licitaţie. Povestea bulgărească are un final fericit. Kiril Terjinsky, un tînăr avocat care lucrează pentru un ONG, nu a luat de bună gogoaşa Guvernului şi a cerut Ministerului de Finanţe o copie după contract. Bineînţeles că a fost refuzat invocîndu-se siguranţa naţională. Judecătorii au obligat ministerul să le prezinte contractul pentru a fi analizat în şedinţă secretă. A fost primul caz din Bulgaria cînd magistraţii au apelat la acest procedeu după ce oficialii au invocat securitatea naţională. Ideea destul de comună în Occident este că nu orice ţine de armată, poliţie, graniţe şi servicii secrete este automat secret şi că trebuie să existe o putere independentă care să asigure societatea că o informaţie a fost corect clasificată. După o serie de recursuri, în februarie 2004, Curtea Supremă a Bulgariei a obligat Ministerul de Finanţe să justifice decizia de clasificare şi să reanalizeze cererea de informaţii publice trimisă de dl Terjinsky. Revenind la cazul românesc, Ministerul Administraţiei şi Internelor a semnat contractul cu EADS, în prezenţa lui Adrian Năstase şi a lui Gerhard Schroeder. De atunci încoace, oficialii vorbesc permanent despre cît de importantă este securizarea graniţelor şi cît de mare specialistă este respectiva companie. Se