- Editorial - nr. 174 / 3 Septembrie, 2004 Multa vreme s-a vorbit cu o inexplicabila retinere, din anumite motive lesne de dedus si de inteles, despre una dintre paginile istoriei scrise in anul 1946, in capitala atat de mult incercatului si zbuciumatului Ardeal la vremea in care romanii abia s-au intors din surghiunul impus prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940: miscarile studentesti si greva academica de la Cluj, inceputa la 1 iunie din acel an. Intr-o vreme in care, iata, pretentiile si actiunile iredentismului si revizionismului extremist si sovin maghiar se inmultesc, cand au aparut, in chiar inima Romaniei, Tinutul Secuiesc, Consiliul National Secuiesc, Consiliul National al Maghiarilor din Transilvania, Uniunea Civica Maghiara, cand pe unii i-a ametit pofta hulpava dupa autonomii teritoriale pe clare criterii etnice, cand a fost reamplasata, la Arad, statuia "Hungaria", monument al vrajbei si intolerantei milenare, cand deputatul udemerist Szilágy Zsólt vorbeste despre "lipsa drepturilor maghiarilor din Romania", am considerat potrivita intoarcerea la un memoriu din 3 septembrie 1976, inaintat Senatului SUA, de Valeriu Anania, azi Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, Ingerintele in treburile interne ale statului roman, ale unor persoane sau institutii din interior sau din exterior, au continuat "sa alimenteze nazuintele sovine ale unor elemente iredentiste maghiare din Ungaria si Romania". "Apelul" publicat, in anul 1963, in ziarul londonez "Observer", reluat, in 1964, de revista "Esprit", prin care guvernul roman este acuzat ca oprima pe minoritarii maghiari, enuntandu-se "ideea unei «independente» (deocamdata) a Ardealului", este una din dovezile ca absurdele revendicari ale maghiarismului sovin existau inca de pe atunci. "Miscarea revizionista izbucneste in 1976, de data aceasta prin Federatia M