- Social - nr. 174 / 3 Septembrie, 2004 De felul meu, nu sunt prapastios, viata m-a pus in diverse situatii, ca pe multi altii, mai grele sau chiar periculoase, asa ca accidentul aviatic de la Targu-Mures a trecut, din pacate, cam prea usor pe langa noi. Vreau sa spun ca noi, targumuresenii, am tratat accidentul ca pe unul banal, similar celor rutiere, cand, de fapt, pericolul imens care inca planeaza asupra noastra inca n-a trecut. De fapt, doar de putini ani culoarele de zbor ale acestor MIG-uri sinucigase survoleaza si spatiul aerian al judetului nostru, darele carburantului ars consemnand prezenta avioanelor atat ziua, cat si noaptea. Le-am privit cu indiferenta, nerealizand nici un moment faptul ca vreunul dintre ele ar putea aduce moartea in casele noastre. Acum, cu prabusirea celor doua avioane Mig-21 Lancester, la Cristesti si Santioana, ar fi fost fireasca o vehementa reactie a organizatiilor neguvernamentale, dar si a autoritatilor locale, care sa ceara eliminarea culoarelor de zbor de peste capetele noastre, atata vreme cat la sol inca mai avem multe alte "bombe" care ne ameninta existenta. Desi o replica, cam subtirica, firava, mai mult cu iz de recomandare, a venit din partea celor de la Agentia de Protectie a Mediului, care sugerau schimbarea culoarelor de zbor ale avioanelor in afara razei municipiului nostru, acest lucru nu s-a intamplat, dovada fiind zborul altor doua avioane, tot in raza noastra, miercuri dupa-amiaza. Ma gandesc cu ce sentimente au privit cerul cei care s-au trezit in ograzile lor cu epavele celor doua Mig-uri prabusite. Explozia necontrolata a unei mari cantitati de combustibil de la Poligonul Cap Midia, musamalizata in prima faza, dovedeste faptul ca inca se mai incearca manipularea oamenilor, inducerea lor in eroare, asa cum s-au diminuat pericolele si in cazul avioanelor de la Targu-Mures. Sa se astepte, oare, o catastrof