Nici un corp nu poate fi complet gol, decît atunci cînd e singur, cufundat în somn sau în cada de baie. Expunerea nudă în public, fie că are loc pe scenă, pe platoul de filmare, pe plajă sau în faţa unui singur partener, implică mentalul, care conştientizează goliciunea şi o acoperă cu mărci culturale. În filmul Prêt-à-porter al lui Altman, defilarea modelelor nude este suprema realizare în materie de fashion. Corpurile stilate, avînd drept singură îmbrăcăminte cizmele scurte şi moi, se prezintă ca regele rafinat din povestirea lui Andersen, pe care doar un copil, în naivitatea lui, îl vedea, pur şi simplu, gol. La 2 Mai, pe plaja nudiştilor, trupurile nu sînt, în sens propriu, goale. Bronzul este, el însuşi, o îmbrăcăminte, de aceea noii veniţi par mai goi decît cei cu vechime. Părul pubian este, de regulă, atent frizat; tatuaje artistice, mai mult sau mai puţin discrete, "îmbracă" cîte o gleznă, un şold sau un omoplat. Piercing-ul, încă predominant pe obraz, începe să marcheze şi zone care, de obicei, nu se văd. Dar cea mai importantă îmbrăcăminte este mişcarea: mersul în pielea goală trădează nu doar frecventarea sălilor de forţă, ci şi calitatea lecturilor. Corpurile dezbrăcate spun multe despre mentalul celor care se expun. Psihologic vorbind, imaginea unui om despre sine se defineşte prin raportare la celălalt. Identitatea se formează printr-un complicat proces contradictoriu de adaptare şi de rezistenţă la aşteptările comunităţilor de care aparţii. Privirea celuilalt este oglinda în care te verifici mereu, pentru a vedea cît eşti de adecvat şi cît de inovator. G.B. Shaw, căruia îi plăcea să-şi comenteze piesele, spunea, referindu-se la Liza din Pygmalion , că diferenţa dintre o florăreasă şi o ducesă apare mai puţin în propriul comportament, cît în felul

în care o tratează ceilalţi. În ceea ce priveşte imaginea corporală, lucrurile stau cu totul al