"E cumplit sa traiesti in paradis si sa nu stii ce sa faci cu el"
Presedinte al Festivalului international de film "Anonimul", marele actor, fermecat de splendoarea Deltei, s-a lasat prins in corzile unui interviu
La primul Festival de Film Independent - Anonimul, Marcel Iures a avut calitatea de Presedinte. Minunat prilej pentru un gazetar de a-i solicita un interviu. Grea incercare, reinnoita de-a lungul unor zile si nopti in care, cu exceptia orelor petrecute in zeci de proiectii simultane, Marcel Iures, ca orice presedinte care se respecta, alerga de colo-colo, pentru ca totul, in organizarea unui festival de o asemenea anvergura, sa iasa "ca la carte". Dar, am incercat si am reusit.
- V-am auzit vorbind pentru un post de televiziune despre faptul ca adeseori, in viata, destinul te duce unde vrea el. O afirmatie care se potriveste cu numele dvs.: Iures. Zarita din sala de teatru sau dintr-o sala de cinema, viata dvs. pare, intr-adevar, un "iures" de intamplari si evenimente. Credeti ca ar putea exista o legatura subterana, nevazuta, intre numele oamenilor si destinul lor?
- Exista, cum sa nu existe! Numai ca acest Iures este numele de fata al bunicii mele. Pe bunica mea dinspre mama a chemat-o Ana Iures. Numele acesta mi-a revenit mie, dupa o serie de intamplari complicate, pe care n-are rost sa le povestim acum.
- Atunci hai sa vorbim despre intamplarile care v-au facut sa va alegeti aceasta profesie... Sunteti craiovean. Ati avut pe cineva in familie dedicat scenei? Cine v-a daruit cu aceasta sete de carte? De cultura?
- Ce-i drept - vorba regizorului Sandu Dabija -, eu am scapat cam devreme in biblioteca. Culmea e ca n-am avut-o. Am scapat in biblioteca scolii, in biblioteca oraseneasca... Mult mai tarziu, cand am inceput sa ma descurc cu banii, am indraznit sa-mi comand carti... Exista pe atunci "Cartea prin posta", un mi
