Cand intra in concediu, cei mai multi romani prefera sa stea acasa.
Nu pentru ca le-ar fi frica sa nu-i calce hotii sau pentru ca le e suficient orizontul de beton vazut pe fereastra. Insa oricat ar trage de bani, tot nu le-ar ajunge sa umple cosul zilnic pe care-l cara cu ei ca turisti. Si chiar daca fac un an foamea si reusesc sa mearga in vilegiatura, romanii au cateva trasee fixe. Cand e vorba de turism, singurele destinatii la indemana omului cu salariu mediu pe economie sunt muntele, adica Valea Prahovei, si marea, adica statiunea Mamaia. Si acestea cu prudenta si nu pentru mult timp, pentru ca nu le mai ajung nici banii de intoarcere. Curajosii se incumeta si pe alti versanti ai geografiei turistice, dar se aleg, invariabil, cu experiente de neuitat. Sunt ani buni de cand Romania a si pierdut pariul cu turismul.
Dupa ani de lupta cu spaga si birocratia, turismul romanesc a ajuns o ramura economica neatractiva. Muntii, obcinele si luncile Romaniei s-au transformat in abstractiuni pierdute prin atlasul geografic si prin albumele propagandistice finantate cu bani de la buget. Multi dintre romani nu au vizitat zone istorice aflate la o aruncatura de bat de casa lor. Nici chiar Bucegii sau Fagarasul, masive transformate in bulevard, de torentele de deseuri turistice si de masinile parcate in fruntariile parcurilor naturale, nu sunt decat coridoare de trecere pentru turistii de week-end. Cine se opreste in alveolele forestiere ale Romaniei pare hotarat sa lase in urma pustiu. Gramezi de gunoaie, urmele focurilor de tabara care prind, uneori, si cate un palc de salcami din apropiere. Drumurile de la o cabana la alta sunt prost marcate, iar cabanele au ramas, ca mai an, ceva mai luxoase decat un grajd platit la pret de local de lux.
Pe litoral, acelasi lucru. Hotelurile au fost clasificate in functie de numarul de stele pe care le-au avut proprie
