In picioarele goale, la Maica Domnului
In urma cu peste 300 de ani, Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Nicula a lacrimat timp de mai multe saptamani. Prezente in documente, marturiile celor care au vazut intamplarea acrediteaza existenta unui miracol. Ca este adevarat, o dovedeste si fervoarea cu care, an de an, in preajma marii sarbatori a Adormirii Maicii Domnului, praznuita la 15 august, pe drumurile Transilvaniei curg rauri de oameni, pelerini ai credintei, ce se-ndreapta catre Nicula, un sat aflat la marginea judetului Cluj. Fericiti sau necajiti, bolnavi sau sanatosi, saraci si bogati, impliniti sau disperati, toti sunt intariti si calauziti de nadejdea netarmurita in puterea facatoare de bine a Maicii lui Dumnezeu
Pelerinii sperantei
Vineri, 13 august 2004. Pe drumul care leaga Clujul de Gherla, intre Jucu si Rascruci, siruri nesfarsite de oameni, tineri, copii si batrani, merg desculti pe asfaltul fierbinte, cantand imnuri religioase, intr-o procesiune desprinsa, parca, dintr-un alt veac. Prin sate, la porti, localnicii ii imbie cu apa rece si fructe, cu putine merinde, imbarbatandu-i sa treaca peste oboseala cumplita a drumului si peste caldura nemiloasa ce-i urmareste de cand au plecat. In dreptul unei case cu fantana la poarta, cateva femei s-au desprins din multime, ca sa-si astampere setea. Asa am putut intra in vorba cu ele, afland ca se indreapta spre Manastirea Nicula, unde an de an, pe 15 august, se celebreaza sarbatoarea Sfintei Maria, strans legata de prezenta unei icoane despre care se crede ca face minuni. Pornisera de dimineata, din Cluj, si mai au cateva ceasuri bune de mers pana la Iclod, locul in care vor face primul popas de noapte. N-au stat prea mult la povesti si, ca sa pot afla mai multe amanunte, a trebuit sa ma alatur convoiului in fruntea caruia mergeau doi tineri ce purtau prapuri albi, inf
