Milan Kundera, Lentoarea, roman, traducere de Emanoil Marcu, Editura "Humanitas" (tel. 021/223.15.01), 146 pag., 150.000 lei.
Intr-o limba de circulatie restransa, scriitorul, oricat de talentat, e cunoscut doar de conationali. Sansa lui la recunoastere mondiala a fost mult timp - si mai e si azi - capitala culturii, Parisul. Daca reuseste sa starneasca interesul unui mare editor francez. Apoi, sprijinite pe valoarea reala, se pun la bataie tehnicile de promovare: cronici si interviuri in publicatii cu tiraj mare, in emisiuni Tv foarte urmarite, sedinte de autografe etc. Tot editorul are grija ca volumul sa ajunga la membrii juriilor ce acorda premii (cateva din cele mai ravnite distinctii literare au si o sectiune etranger, pentru traduceri, iar in Franta, efectul comercial si de prestigiu al premiilor este considerabil). Daca un autor strain a devenit foarte vizibil la Paris, pietele de carte ale lumii il doresc. Desigur, nu oricui ii e accesibil acest drum, ci doar acelor scriitori capabili sa aduca un suflu nou, o tematica inedita, o expresivitate speciala. Nu e aici locul sa explic de ce literatura poloneza, ceha, maghiara, chiar albaneza sunt mai bine cunoscute in lume decat cea romana si cat se datoreaza acest fapt politicii culturale de la noi. Daca intru in subiect umplu toata rubrica si nu acesta e rostul ei. Sa ma intorc deci la Milan Kundera, cel mai cunoscut scriitor ceh in viata. Are 75 de ani si de aproape 30 locuieste la Paris. Romancier, nuvelist, eseist si dramaturg afirmat in tara natala in perioada de deschidere din anii 60, el a rupt viguros cliseele oficiale comuniste ale Cehoslovaciei, cu o forta satirica mostenita de la Hasek si o pofta de a povesti venita din traditia Europei Centrale. Dupa invazia din 1968, a devenit suspect puterii instaurate cu tancurile sovietice si, dupa trei ani in care n-a fost lasat sa publice, a avut de p
