Suzi

Va scriu din Cipru, tara Afroditei si a pisicilor vagaboande, in rang egal cu Italia si Grecia, unde am mai vazut asemenea mari comunitati pisicesti. Povestea mea are ca personaj principal un reprezentant junior al pisicilor de aici, care mi-a intrat in casa intr-o cutie, pescuit de sotul meu de pe una din strazile ucigatoare din Nicosia. E un ghemotoc tavalit in cenusa, cu ochi albastri somnorosi sau curiosi, depinde de situatie, alaturi de care am patimit si noi, la nici doua zile de convietuire. Sotul meu, fiind alergic la pisici (pe aceasta cale il sarut cu dragoste pentru sacrificiul facut in detrimentul unui nas vesnic infundat), l-am dus la medicul veterinar, sa vedem in ce stare de sanatate se afla, ca prea ii era burta ca o minge de tenis. Suspiciunile noastre au fost confirmate, asa ca, in urma unei pilule administrate de medic, a inceput o lunga saptamana de evacuare a viermilor intestinali, cu diareea aferenta, care ne-a adus pentru a doua oara in cabinetul veterinarului. Cu acea ocazie, ni s-a confirmat ca e, intr-adevar, o Suzi, si nu un Thomas, cum gresit identificase sotul meu, iar veterinarul i-a dat niste picaturi ca sa-i opreasca diareea. Intorsi acasa, Suzi a noastra si-a schimbat comportamentul inexplicabil dupa trei ore, mieuna jalnic, nu putea sa mearga drept, era agitata, avea obsesia catararii, umbla bezmetica de colo-colo, incerca sa manance si nu reusea decat sa scurme mancarea afara din bol. Arata de parca suferise un atac cerebral, de parca delira. Noi, parintii, o priveam neputinciosi, incapabili sa o linistim. Sotului meu i-a venit ideea sa caute intr-o agenda medicala numele picaturilor administrate de doctor. A gasit un derivat, iar la reactii secundare, citim amandoi perplecsi: pierderea cunostintei, halucinatii, hiperexcitatie, convulsii, fiind un medicament pe baza de... opium. Nepriceput sau distrat, doctorul calc