De fiecare data cand ma intalnesc cu cei pe care ii consider apropiati sufletului meu si incearca sa faca asa cum stiu ei mai bine politica in Constanta sau chiar la nivel national, imi tot vine in gand o intrebare. Cand i se poate cere socoteala unui om politic? Este foarte greu sa prinzi momentul potrivit. Politica are o trasatura perversa: se realizeaza numai in mari colectivitati, unde meritele sunt revendicate de cei mai tupeisti si rapizi cabotini, iar responsabilitatea esecurilor este disipata, estompata sau pasata adversarilor politici si chiar spre opozantii din propriul partid. In al doilea rand, efectele deciziilor politice se vad, de cele mai multe ori, numai dupa trecerea mai multor ani, timp in care unii dintre actori pot sa dispara fizic, luand cu ei atat foloasele cat, mai ales, ponoasele unor decizii controversate. Nu in ultimul rand, este aproape imposibil sa evaluam exact ce s-ar fi intamplat daca, la timpul potrivit, s-ar fi decis altfel. Greselile politice sunt rareori recunoscute si asumate. In acceptiunea sa constanteana, marea "maiestrie" politicianista consta in valorificarea pe invers a "sinceritatii", spunandu-i fiecarei tabere bucatica de adevar pe care ar vrea sa o auda: "Am facut aceasta prostie istorica cu padurile", le-a vorbit Adrian Nastase despre retrocedarea padurilor locuitorilor unei comune din judetul Constanta, explicandu-le, saptamana trecuta, de ce le-au luat viiturile casele. "Ce stie proprietarul de padure ce-i aia un torent? O fi el proprietar, dar nu poate el sa taie dupa cum il taie capul". Nu cu prea multa vreme in urma, acelasi personaj supraelastic, "intelegand comandamentele economiei de piata si imperativele aderarii la Uniunea Europeana" - desi cu o intarziere dezastruoasa pentru tara - admitea necesitatea garantarii dreptului de proprietate in Romania si explica, foarte doct, autoritatilor straine cum numai asta v