Draga Valerian,

M-au surprins foarte tare si m-au intristat rindurile tale din ultimul numar al Observatorului cultural, in care mi-ai luat cu rautate la puricat articolele despre Festivalul Anonimul, publicate in Romania libera. Ma pastrez, vei vedea, in „registrul melodramatic“ de care ma acuzi si iti voi spune si de ce iti raspund. Pentru ca sint cu atit mai surprinsa cu cit am petrecut mult timp impreuna la Sfintu Gheorghe si n-am avut nici cea mai mica disputa. Ba mai mult, dupa ce ne-am intors in Bucuresti m-ai sunat de doua ori si am vorbit despre festival. Chiar m-ai rugat sa-ti citesc articolul meu final, pentru ca, din cauza imprimantei, nu vedeai capetele rindurilor. Nu mi-ai spus nici o vorba despre lovitura pe care o pregateai. Colegialitatea si prietenia ta m-au dezumflat total. Si ma intreb: ce ti-a venit? Oare vrei cu tot dinadinsul sa fii vioara intii la editia de anul viitor? Ti-ai luat rolul prea in serios? Din selectioner te-ai transformat in cenzor si delator?

Te-ai simtit obligat sa redactezi o revista a presei, in care sa-i denunti si sa-i articulezi pe cei care n-au fost de aceeasi parere cu tine (denuntul e cu atit mai pervers cu cit nu dai nume). Il avertizezi pe Sorin Marin sa fie atent la anul ce ziaristi invita. Ar putea chiar sa-ti ceara sfatul, nu-i asa? Iarta-ma ca nu sint de aceeasi parere cu tine. Eu nu tin mortis sa fiu luata si la anul in Delta, ci ma straduiesc sa fiu obiectiva. Prefer sa-mi recunosc o judecata „la cald“ (un festival costisitor si elegant intr-o cinematografie inca uscata) uneia viscerale, cum ma tem ca faci tu. Ma acuzi ca am transmis palmaresul in ordine inversa. Are rost sa raspund la o asa prostioara si sa iti aduc aminte ca am inceput cu premiile obtinute de filmele romanesti, ca era trecut de miezul noptii cind „ciupeam“ pentru articol si ca tu deja erai la petrecere? Imi si repro