Am citit in lunarul iesean Timpul Nr. 7-8/2004 un articol interesant, semnat de Gabriel Andreescu. Textul – intitulat Dedicatiile lui Marino fata in fata cu scrisorile lui Plesu. Asimetria standardelor – se integreaza polemicii nationale (si transnationale) cunoscute drept „cearta intelectualilor“ si izbucnite de mai mult timp intre doua grupuri culturale majore ale Romaniei actuale, pe care le-am numit, cu alta ocazie, „modernii“ si „postmodernii“. Domnul Andreescu riposteaza la atacurile dure (si, intr-adevar, deplasate!) ale „echipei paltinisene“ (in sens larg) impotriva lui Adrian Marino – vazut in postura de… „colaborationist“ al ceausismului, datorita unor dedicatii pe carti catre fostul (temut) activist comunist Dumitru Popescu-„Dumnezeu“.
Acestea sint nimicuri – considera autorul din Timpul – in comparatie cu scrisorile adresate lui Nicolae Ceausescu de Andrei Plesu in anii ’80, dupa incidentul cu „meditatia transcendentala“, cind noul analist al antomiei ingerilor a intrat in dizgratia regimului (Plesu isi cere iertare in acele misive – publicate, de altfel, mai demult –, invocind acordarea unei sanse de reabilitare in ochii dictaturii). Nu as vrea insa sa ma opresc la aspectul central al textului dlui Andreescu („asimetria“ standardelor de „colaborare“ cu comunismul in cazurile Marino si, respectiv, Plesu). Este regretabil – o spun alaturi de multi altii – ca discutia a ajuns la astfel de exemple si nu a ramas in plan strict ideologic, asa cum incercase Sorin Adam Matei (declansatorul scandalului in ochii unora, continuatorul, de fapt, al unor tensiuni culturale mai vechi, imposibil de trecut sub tacere la infinit) sa o faca in cartea sa Intelectualii romani intre grupurile de prestigiu si piata libera a ideilor (Compania, 2004).
De mentionatele „deraieri“ principiale se dovedesc vinovati, in mare masura, din nefericire, si intel