Paul CERNAT, Ion MANOLESCU, Angelo MITCHIEVICI,
Ioan STANOMIR
O lume disparuta.
Patru istorii personale urmate
de un dialog cu H.-R. Patapievici
Editura Polirom, Colectia „Egografii“,
2004, 462 p.
I.
Comunismul a afectat citeva generatii de romani precum pacatul adamic istoria: fara sa-i deslusim originile, nu incetam nici astazi a-i trai din plin consecintele. Iesirea de sub blestem nu poate avea loc printr-un subit decret de reconciliere, fara un prealabil recurs la memorie. Lipsita de convulsiile exorcizarii, iertarea este grabnica, inutila sau chiar redundanta. Drumul spre libertate cunoaste numai rigorile aspre ale confesiunii. Marturisirea adevarului este pragul recunoasterii unui viitor. Atunci, „obsedantele decenii“ ale socialismului vor apune in cronica unui secol greu si intunecat ca burta unui chit. Vom fi oare, precum Iona din cetatea Ninive, scosi la bine-temperata lumina a zilei?
O lume disparuta (Polirom, februarie 2004) este un volum magnetic, halucinant si mai ales oportun. Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir, reuniti impreuna cu H.-R. Patapievici intr-un dialog despre marginile realitatii in „epoca de aur“, construiesc in 462 de pagini matricea subiectiva pentru o reflectie inca atipica la noi. Tinerii autori sint nascuti probabil intre finele anilor 1960 si inceputul anilor ’70. Lumea pe care o evoca aici cu mult talent, intr-un limbaj cinematografic de mare precizie si plasticitate, reprezinta un decupaj abia recognoscibil pentru generatiile foarte recente, acomodate instinctiv – as spune – la exigentele culturii de consum la televiziunile Atomic, Pro TV sau Acasa.
Fiind nascut in Romania anului de gratie 1978, am crescut suficient de mult sub umbra marelui partid si a conducatorului de stat Nicolae Ceausescu pentru ca, mai a
