Avangardismul literar romanesc
Studiu si antologie
de Nicolae Barna
Editura Gramar, Colectia „Pagini alese“, Seria „Literatura romana“,
Bucuresti, 2003, 304 p.
Nu demult a aparut pe piata o noua antologie despre avangarda literara romaneasca. Autor – Nicolae Barna, critic din generatia medie apropiat revistei Caiete critice (mai putin afectat insa de idiosincraziile ideologico-estetice ale gruparii), exeget prob al onirismului romanesc si, mai ales, al lui Dumitru Tepeneag, despre care a publicat in anii trecuti o carte. Titlul il aminteste pe acela al antologiei din 1983 a lui Marin Mincu (Avangardismul poetic romanesc), diferenta constind in inlocuirea termenului „poetic“ prin „literar“ (ceea ce presupune includerea suplimentara a prozei si a teatrului avangardiste).
Ca si in cazul celorlalte antologii similare aparute anterior (de la antologia „holista“ a lui Sasa Pana din 1967 pina la aceea „didactica“ a Gabrielei Duda din 1997), formula este de „studiu introductiv plus selectie de texte“. „Studiul introductiv“ (Avangarda literara in Romania) nu aduce inovatii teoretice fata de precedentele semnate de Matei Calinescu, Ion Pop s.a, fiind mai curind o sinteza corecta de locuri comune despre avangarda istorica autohtona, un precipitat teoretic onest. Nu are rost sa insist asupra sistematizarii eficiente a unor evidente tipologice precum „internationalism“, „sincretism“, „militantism“, „revolutionarism“, „caracter radical si deliberat novator“ etc. Sa fie oare un exemplu de schita despre cum nu se mai poate spune ceva „nou“ despre subiect?
Schema textului introductiv este una canonica: schita de teorie a avangardei istorice internationale, particularizare in context a cazului avangardei romanesti, prezentari succinte ale principalelor publicatii de avangarda si ale „valurilor“ avangardiste, trec
