Olaritul a ajuns, la inceput de mileniu, un mestesug care ii mai atrage mai ales pe turisti si pe occidentali. Multi mesteri se zbat in saracie si isi vind ulcelele pe sume care abia depasesc 10.000 de lei. La Horezu, insa, unde s-a dezvoltat unul dintre cele mai cunoscute centre de olarit din tara, situatia este diferita

Olaritul a ajuns, la inceput de mileniu, un mestesug care ii mai atrage mai ales pe turisti si pe occidentali. Multi mesteri se zbat in saracie si isi vind ulcelele pe sume care abia depasesc 10.000 de lei. La Horezu, insa, unde s-a dezvoltat unul dintre cele mai cunoscute centre de olarit din tara, situatia este diferita. Aici, traditia s-a pastrat din generatie in generatie, iar olari precum Ion Palos au transformat arta in afacere si exporta produsele lor in Germania sau Olanda.

In vremuri indepartate, olarii se recrutau dintre crescatorii de animale, agricultori sau pomicultori, care invatau sa modeleze vasele mai ales in timpul liber. Conform specialistilor, la inceput, olaritul era doar o activitate prin care familiile de tarani isi completau veniturile. Cu timpul insa, mestesugul s-a dezvoltat, transformindu-se, in unele zone, intr-o adevarata arta. Ceramica de Horezu este cunoscuta atit in tara, cit si in strainatate. In orasul vilcean, casutele cu expozitii de ceramica se intind acum pe ambele parti ale soselei principale, iar circa 15 familii se intrec in a-si arata maiestria.

Sotii Ion si Mihaela Palos se mindresc cu faptul ca sint singurii olari din Horezu care produc ceramica pentru export si afirma ca fiecare piesa a lor, lucrata manual, este unica. Ion Palos ne-a povestit ca a inceput sa se ocupe de olarit in cea de-a treia zi dupa Revolutia din 1989. ?Am lucrat anterior la Societatea Nationala a Apelor, unde director general era Ion Iliescu?, isi aminteste vilceanul, care a mentionat ca mestesugul l-a prin