Procesul metamorfozant, derularea in timpi care pastreaza de fiecare data acumularile starilor anterioare, pina la o necesara filtrare si decantare lucida, teritoriul cistigat in fiecare zi cu inevitabile alunecari si gradatii sint partea cea mai incitanta a formatarii unui spectacol, tocmai pentru ca marja de reveniri si permutari e foarte flexibila. Ceea ce nu e definitiv seduce prin deschiderea insinuata, prin spatiile libere care se cer umplute, activind disponibilitatea de a inventa mereu strategii de lucru. Functia exercitiului e de a antrena fizic si mental pirghiile reversibilitatii, de a stimula continua (re)pozitionare in functie de ceea ce iti este dat. Exercitiul presupune o libertate de miscare centrata pe articularea delimitarilor, pe provocarea transgresarii oricarei conventii. Poti face ceea ce ai curajul sa-ti imaginezi. Pe miza elasticitatii, in diverse ipostaze de iesire din propria carcasa, e concentrat embrionul spectacolului Avionul albastru si cutia de conserve.

In urma cu o luna, Paul Chiributa, dupa un workshop la care au participat aproximativ saizeci de actori, a ales sase – Antoaneta Cojocaru, Maria Dinulescu, Carmen Lopazan, Bogdan Dumitrescu, Daniel Iordan, Marius Manole – cu care a inceput sa lucreze la Tulcea intr-un regim de cantonament riguros si performant. Repetitiile in doi timpi au avut la baza un antrenament fizic drastic si exercitii de improvizatie, variatii stilistice si tematice care constituie, de fapt, formula de asamblare, rotita ce pune in miscare intregul mecanism. E mai degraba un acting in progress modular, o schita a evolutiei in proximitatea partenerului de joc, cu doua calitati esentiale: vitalitatea si umorul, dublate de inventivitatea cu care sint gasite fibrele de legatura intre relatiile in doi. Faptul ca se opteaza pentru operatia contextualizarii unei teme, a dispunerii ei cu minimale, dar suges