În noianul de aberaţii patronate de pesedei, una gogonată rău a trecut aproape neobservată. Un subiect care în lumea civilizată ar fi provocat seisme şi uragane, la noi n-a iscat decât o simplă bulă de aer. Am spus-o de mai multe ori: Traian Băsescu nu e politicianul meu preferat şi nu mă identific cu stilul său ŕ la Cuţarida de-a face polemică. Dar nu pot să nu admit evidenţa: peste tot pe unde a trecut, Băsescu a făcut treabă. Operaţia de reabilitare a drumurilor a fost un succes, după cum cei patru ani de primar general n-au rămas chiar fără urme. Felul vijelios în care şi-a început noul mandat promite, la rându-i, rezultate spectaculoase.

Conştient că nu va putea transforma peste noapte imensa cloacă numită Bucureşti într-un oraş al mileniului trei, el a adoptat tactica paşilor mărunţi şi rapizi. Aflat la rându-i sub presiune, ştie că bucureştenii aşteaptă succese imediate. Într-un moment de inspiraţie, Băsescu a abordat un subiect grav şi uşor de rezolvat totodată. El a demarat, ca să zic aşa, "în regim de urgenţă", curăţirea Capitalei. În acest scop, a trecut prin consiliu o hotărâre care-i obliga pe bucureşteni - firmele şi locuitorii - să spele o dată pe săptămână trotuarele din faţa casei sau a locului de muncă. Era un prim pas spre eliminarea aspectului de mahala sordidă caracteristic unei bune părţi a ariei geografice numite pe vremuri "Micul Paris", iar mai apoi "Ceauşima".

Las deoparte faptul că nişte oameni maturi trebuie împinşi cu forţa să menţină curăţenia sub propriile ferestre. Civilizaţia n-a fost niciodată punctul nostru tare. Bine, totuşi, că s-a gândit cineva să înceapă alfabetizarea civică a populaţiei, deşi mulţi au resimţit brânciul ca pe un atac direct la personalitatea şi libertatea lor de gândire. Ca de obicei, posturile de televiziune aservite năstăsismului au ieşit în trombă la atac: babe reumatice care se plân